Fondul Tigarilor Nearse

Lucrurile astea nu se vor întâmpla. Dar, totuși, dacă…

Gândiți-vă la o țară! Să-i zicem România! Haideți să visăm ceva pentru ea! Haideți să visăm un an în care țara asta, România, va fi campioană în lupta cu bolile. Să ne imaginăm un an în care în România imediat ce bolile ar apărea în casa omului, poporul acesta ar da una-două cu ele de pământ! Râdeți? Vă e greu să intrați în visul acesta? Haideți că vă voi conduce o parte din drum. După puteți continua voi.

Se făcea că în România se vine o propunere legislativă ciudată. Propunerea e ulterior aprobată. În câteva zile devine lege. Un parlamentar ciudat a propus ceva poporului. Respectiv, crearea unui fond special destinat transformării sănătății fără a presupune nici un fel de sacrificiu din partea nimănui. Ba din contră, transformarea acestui domeniu, SĂNĂTATE, urma să înceapă tocmai printr-un tratament. Despre ce e vorba? Parlamentarul acesta a propus ca de mâine nimeni să nu mai fumeze. E doar o propunere. Transformarea în realitate doar a acestei idei ar fi putut crește considerabil nivelul de sănătate din această țărișoară. Dar parlamentarul acesta nu s-a oprit aici. A propus ca toți cei care fumează să înceteze să arunce acei bani pe fâșicuri de hârtii înțesate cu iarbă. Să folosească acești bani pentru a crea cel mai performant sistem de sănătate din lume.

Suntem încă în vis. Fiind așadar în acest tărâm populația acesti țări s-a gândit serios la acest lucru. Erau cu toții foarte atrași de ideea că țara lor ar putea deveni un centru medical mondial. Deja vedeau rândurile imense de turiști elvețieni veniți să se trateze în Berceni, în Cârța sau Lehliu. Hai să ne pierdem de tot în vis! Hai să ne imaginăm că lucrul acesta e pus în parctică. Pentru un an de zile. Doar atât. Parlamentarul acesta nu a vrut să intre în istorie ca omul cel mai sadic posibil. Propunerea sa viza un proiect de un an. Așadar, ia ființă Fondul Țigărilor Nearse. A doua zi fumătorii se îndreaptă alene spre chioșcuri. „Bună dimineața! Kent aveți? Ei dacă aveți, păsrați-vi-l, dar spuneți-mi doar cât costă. 12 lei? Super, voiam să știu cât să merg să depun în Fondul Țigărilor Nearse. Astăzi e o zi plină. Cred că aș fi fumat două pachete. O să pun 24 de lei”. Ei, și tot așa făceau toți fumătorii. Doar suntem în vise, nu? Zilele treceau și fumătorii realizau că pot alerga, că aerul curat e drăguț, că dormitoarele au o frumusețe aparte și neafumate, că hainele sunt mai plăcute la purtat neîmpuțite. Trecu anul și iată că toți fumătorii, vreo 5 milioane din țara asta, România, făcuseră lucrul acesta ciudățel. Au plătit țigări pe care nu le-au fumat niciodată. Au continuat să plătească, dar nu au mai continuat să folosească brichetele.

După un an, în țărișoara aceasta se petrecu un adevărat miracol. Într-o dimineață același parlamentar din povestea noastră apăru pe la televizoare tăind panglica unei clădiri ultramoderne. Era un spital modern care necesitase niște investiții substanțiale. E drept, avea de toate. Românii doar auziseră despre astfel de spitale. Spitalul la inaugurarea căruia se aciuiase parlamentarul costase 20 de milioane de euro. Scump. Marea surpriză consta în faptul că edificarea acestui spital reprezentase un prim pas în cheltuirea sumelor din Fondul Țigărilor Nearse. A urmat un iureș investițional. S-a ajuns ca fiecare oraș să aibă o astfel de unitate spitalicească. Investițiile totale au ajuns undeva la 2 miliarde de euro. În ultimii zeci de ani nu mai fuseseră acordate asemenea fonduri Medicinii. Sunteți curioși câți bani acumulase acest Fond? Ei, ceva peste 3 miliarde. Cam de atâți bani se fuma anual în țara aceasta numită România. S-au construit 100 de spitale de ultima generație precum cel inaugurat de parlamentar. În plus, pentru un an de zile Guvernul s-a angajat ca din economiile acestui Fond să plătească distribuitorilor farmaceutici toate medicamentele furnizate populației. Toți mergeau la farmacii și nu scoteau nici un ban din buzunar. Statul plătea pentru ei. Până la sfârșitul anului ajunsese să cheltuie în acest sens puțin peste 600 de milioane de euro. Cam de atâți bani se cumpărau medicamente în țărișoara aceasta. Parlamentarul visător a mai decis ca statul să meargă și să plătească toate care erau necesare pentru cei bolnavi de cancer. Cam 400 de milioane de euro. Cam pe asta s-au dus banii din Fondul Țigărilor Nearse. Efectul? România a devenit o capitală globală în ceea ce privește tratamentele medicale. Iar numărul „fumătorilor” care au uitat sau n-au știut nicicând să aprindă țigara a crescut substanțial.

Continuați voi visul de aici!

Înecarea lui Narcis

Am fost foarte mândru. În liceu ajunsesem la ideea că sunt mai deştept decât oricine. Am ajuns să cred că sunt prea deştept pentru ca în universul meu să mai încapă şi Dumnezeu. Am crezut că sunt prea deştept ca să alerg după nimicuri gen faimă, bani. După am ajuns să cred că sunt un bivol care nu poate fi oprit de nimic atunci când îşi propune ceva. Am avut victorii. Fiecare are. Eu credeam că doar eu. Victoriile importante erau doar în curtea mea. Mi-am făcut în minte un plan. Să ajung acolo. Am ajuns. Nu era prea sus. Dar pentru mine era suficient. Suficient să cred că sunt singur.

Nu ştiu câţi au mai trecut prin asta. Perioade în care îşi descoperă potenţele. În care observă că înţeleg mai bine decât alţii unele lucruri, în care văd că doar ei pot face anumite lucruri, în care descoperă că dau interpretări unice unor evenimente, fapte. Apoi nu ştiu câţi au mai fost ca mine, să se îmbete cu victorii şi să meargă printre oameni încărcat de aceste trofee, uitându-se doar la ele, nemaiştiind să se uite la oameni.Mie mi s-a întâmplat.

Sunt zile în care văd că evoluţia asta a mea se încadrează într-un trend. E ok, e la modă. Aţi stat vreodată să analizaţi mesajele din jur? Câte dintre ele îţi spun „apreciază-te! Remarcă-te! Impune-te! Învinge!”? S-a săpat prin toată înţelepciunea Orientului, s-a scormonit printre toate cărţile lumii ca să ni se vorbească de cât de importanţi suntem noi înşine şi tot ce e în noi. Suntem direcţionaţi către noi, către frumuseţea noastră, îndemnaţi să ne îndrăgostim de noi înşine. Am fost aşadar în ton cu moda. Mamă, cât de îndrăgostit eram de mine însumi! Aţi ajuns vreodată în puncte de genul acesta? Sunteţi pe drum? Mai citiţi câteva secrete zilele astea?

Cât timp am fost îndrăgosti până peste cap de mine însumi nu mi-a păsat de Dumnezeu deloc. Percepusem cumva că plictiseala vine la pachet cu povestea asta de dragoste şi că în farmacii nu există ceva să mă vindece. Da. Vorbesc pompos, filosofic. Sper că aţi trecut sau treceţi prin aşa ceva şi ce spun aici pare mai simplu astfel. Deci eşti în starea în care, frate, îmi pasă de mine în primul rând că nimănui nu o să-i pese de mine dacă nu fac eu asta. Apoi eşti tare, pe bune acum, câte chestii nu ai tu şi nimeni din jurul tău nu le are? Ăsta se cheamă respect de sine. Dă-i încolo de fraieri care nu pot înţelege! Şi apoi, deştept/deşteaptă fiind ai realizat ceva în viaţă nu ca alţii care u sunt deloc ca tine. Ei, de genul ăsta de om vorbesc. Recunoaşteţi ceva în voi? Ar ajuta pentru descifrarea celeilalte părţi din text.

O să descriu nişte stări în care ajunsesem având elementele enumerate în dotare. Fumam. Multişor. Ca orice fumător mă izbeam de texte gen, o să trăieşti mai puţin. Ştiţi ce? Mă amuzau teribil. Şi ce dacă o să trăiesc mai puţin? Parcă aş pierde cine ştie ce eveniment. Asta e. Cred că multe din lucrurile pe care le făceam aveau aşa o tentă din asta autodistructivă, gen, dă-l încolo de corp, un hârb, cât o mai ţine o mai ţine, cât nu, asta e, atât a putut, dar să ştiu măcar că l-am turat cât am putut.

Ăsta e un lucru. Trecem la al doilea. Aveam o colegă. Voia să ajungă mare jurnalist. A dat săraca tot ce a putut. După cursuri în facultate o găseai la bibliotecă. Mai studia ceva în plus. Vorbea cu jurnalişti, visa. Eu eram deştept şi atât. La şcoală luam note mai bune ca ea. V-am spus doar că păream deştept. După facultate la mine veniseră victoriile. La ea uşile închise. A fost dată afară de prin vreo zece redacţii cred. Era o idealistă, se adapta mai greu. Acum e în Spania. Mult timp, chiar dacă mi-a fost şi cred că-i mai este o prietenă bună am privit-o ca pe o fraieră, o creaţie atât de inferioară mie. Era ca şi cum descoperisem că eu sunt un Mercedes şi ea un Trabant. O să las descrisă aici doar atitudinea asta a mea. Sunt sigur că acum căutaţi pietre să aruncaţi în mine. Voi aveţi Trabante în viaţa voastră?

Al treilea lucru. Viaţa mi-a turnat în cale nişte oameni care mă iubesc mult. Mă bucură atât dragostea lor! Mă răsfăţ în asta ca un motan la soare. Le povestesc oamenilor ăstora toate clipele grele prin care trec. Sunt mereu acolo, mă ascultă, mă sună, dar simt un gol. Zilele astea cineva mi-a arătat că am un domeniu în care sunt pur şi simplu impotent. Universul ăla care se învârte doar în jurul meu. Acel cineva care mi-a arătat asta mă îndemnase să-mi amintesc când am chemat pe cineva din cei ce mă iubesc să nu le spun despre mine, să-i întreb doar despre ei. Da, veţi spune că şi noi suntem importanţi, că m-am comportat normal. Ei, da, dar oamenii din viaţa mea au zile grele. Credeţi că le ştiu? Credeţi că dacă sap adânc în mine îmi pasă de ele? Îmi pasă însă enorm de mine. Am ajuns să-mi urăsc colegul de cameră pentru că nu e suficient de atent la nevoile mele. Uneori dacă intru trist în casă nu mă întreabă ce am păţit. Joacă jocuri şi-mi vine să arunc calculatorul ăla. Ei, sigur şi voi aveţi epsioade de genul Normale, nu? Uite că nu. Niciodată nu l-am întrebat pe colegul de apartament cu ce se luptă, unde îi e greu. A fost o zi în care mi-a spus că are nevoie să fie ascultat. Câte zile or fi fost în care nu a spus nimic. Şi aşa dupa un text kilometric mă apropii de sfârşit. Co o concluzie pe care aş fi vrut-o în frunte. Sau în inimă. Acum cred în Dumnzeu. E ceva recent. În apogeul dragostei de mine însumi nu credeam deloc. Ce m-a izbit enorm acum doi ani a fost cât de înţelepte sunt unele lucruri din Biblie în ciuda unui înveliş care le poate face să pară simple de tot. O să las aici două lucruri care m-au pus serios pe gânduri. Au legătură cu multe din gândurile înșirate aici.

 „Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?” 1 Corinteni 4,7

 „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora” Filipeni 2,3-4

V-am mai spus că mi se pare o carte foarte bună Biblia?

Oare Dumnezeu chiar poate ierta?

Principala preocupare a diavolului este sa ne amageasca. Ce face el, practic? Strica adevarul lui Dumnezeu si ne face robi ai lui. Pe mine ma incurajeaza mult de tot sa vad ca diavolul a incercat sa faca acelasi lucru si cu Isus, ca a mers la El si a incercat sa-l minta. Ma incurajeaza asta pentru ca astfel pot invata de la Isus cum sa raspund acestor minciuni. Isus raspunde repetand adevarul lui Dumnezeu. La fiecare provocare a diavolului El ii aminteste acestuia ce spune de fapt Dumneze in Biblie.

Uneori putem fi in situatia ca tot ce stim despre Dumnezeu sa nu fie decat povesti. Povesti care nu ne apropie deloc de El. Povesti spuse oameni raniti de viata sau povesti spuse de diavol. In acelasi timp Dumnezeu spune tot ce poate fi spus despre El. O sa fac o lista cu pasajele in care se vorbeste despre iertare in Biblie. Pe alocuri o sa adaug si unele notite care sa ajutem sper eu, la a medita mai mult la adevarul Lui.

Dumnezeul iertarii

Iertarea prin jertfa de sange

Dumnezeul celei de-a doua sanse

Iertarea pe care o invatam de la Dumnezeu

Iertarea vine odata cu rugaciunea

Iertarea e rodul credintei

Rugaciuni din partea unor oameni ca Dumnezeu sa nu mai ierte

Lucrarea de iertare a lui Isus

Situatii in care Dumnezeu spune ca nu ne mai poate ierta

Dumnezeul iertarii

Cum e descris Dumnezeu in ceea ce priveste iertarea? E asa cum ni-l prezinta uneori diavolul sau diverse ganduri, sentimente? Nu stiu ce e in inimile voastre. Iata, insa, ce spune Biblia despre El!

Vechiul Testament

daca poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga si va cauta fata Mea, si se va abate de la caile lui rele – il voi asculta din ceruri, ii voi ierta pacatul si-i voi tamadui tara. (2Cron.7:14)

Aici si in multe alte locuri pare a fi prezentata o serie de pasi pentru a primi iertarea. Cred ca sunt mai degraba lucruri care ne ajuta pe noi. Dumnezeu nu vrea doar sa ne ierte(lucru pe care il poate face si fara ca noi sa ne smerim, sa ne rugam, sa-l cautam), ci vrea mai mult decat atat sa ne intinda o mana de ajutor si sa ne ajute sa nu mai gresim. Or, lucrurile enumerate aici cred ca ne ajuta enorm in sensul asta. Las aici si un verset in sensul asta. O sa mai repet versetul asta. Daca ierti pe cel rau, el totusi nu invata neprihanirea, se deda la rau in tara in care domneste neprihanirea si nu cauta la maretia Domnului. (Isa.26:10)

Caci o mare parte din popor, multi din Efraim, Manase, Isahar si Zabulon, nu se curatasera si au mancat pastile nu dupa cele scrise. Dar Ezechia s-a rugat pentru ei, zicand: “Domnul, care este bun, sa ierte pe toti (2Cron.30:1)

n-au vrut sa asculte si au dat uitarii minunile pe care le facusesi pentru ei. Si-au intepenit grumazul; si, in razvratirea lor, si-au pus o capetenie ca sa se intoarca in robia lor. Dar Tu, Tu esti un Dumnezeu gata sa ierti, indurator si milostiv, incet la manie si bogat in bunatate. Si nu i-ai parasit (Neem.9:17)

Ma coplesesc nelegiuirile: dar Tu vei ierta faradelegile noastre. (Ps.65:3)

Caci Tu esti bun, Doamne, gata sa ierti si plin de indurare cu toti cei ce Te cheama (Ps.86:5)

Doamne Dumnezeul nostru, Tu i-ai ascultat; ai fost pentru ei un Dumnezeu iertator, dar i-ai pedepsit pentru greselile lor. (Ps.99:8)

Versetul acesta e foarte provocator. In 2 Samuel 12,13-14 Dumnezeu ii spune lui David dupa ce se caieste de pacatul lui ca ii iarta pacatul, dar in acelasi timp il anunta ca se va intampla ceva rau, copilul lui va muri. Dumnezeu ne iarta pacatele, dar de multe ori acestea au efecte, inevitabile. Si e minunat ca Dumnezeu pe langa faptul ca e bun si ne iarta e si drept, chiar daca asta ne doare. Gandeste-te la o situatie cum e cea a lui David aici. Omorase un om, isi batuse joc de o femeie. Dumnezeu ii spune ca l-a iertat, dar ca va suferi consecintele faptelor lui. O sa repet cum am promis versetul din Isaia. Daca ierti pe cel rau, el totusi nu invata neprihanirea, se deda la rau in tara in care domneste neprihanirea si nu cauta la maretia Domnului. (Isa.26:10)

Uneori Dumnezeu ne lasa sa vedem consecintele pacatelor noastre pentru a putea sa ne dam seama ce inseamna iertarea Lui.

ca sa-ti aduci aminte de trecut si sa rosesti, si sa nu mai deschizi gura de rusine, cand iti voi ierta tot ce ai facut, zice Domnul Dumnezeu.” (Ezec.16:63)

Dar la Tine este iertare, ca sa fii de temut. (Ps.130:4)

Sa se lase cel rau de calea lui, si omul nelegiuit sa se lase de gandurile lui, sa se intoarca la Domnul care va avea mila de el, la Dumnezeul nostru care nu oboseste iertand” (Isa.55:7)

Intoarceti-va, copii razvratiti, si va voi ierta abaterile.” – “Iata-ne, venim la Tine, caci Tu esti Domnul Dumnezeul nostru. (Ier.3:22)

Niciunul nu va mai invata pe aproapele sau pe fratele sau zicand: “Cunoaste pe Domnul!”, ci toti Ma vor cunoaste, de la cel mai mic pana la cel mai mare, zice Domnul; caci le voi ierta nelegiuirea si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatul lor.” (Ier.31:34)

Ii voi curata de toate nelegiuirile pe care le-au savarsit impotriva Mea, le voi ierta toate nelegiuirile prin care M-au suparat si prin care s-au razvratit impotriva Mea. (Ier.33:8)

La Domnul Dumnezeul nostru insa este indurarea si iertarea, caci impotriva Lui ne-am razvratit! (Dan.9:9)

Care Dumnezeu este ca Tine, care ierti nelegiuirea si treci cu vederea pacatele ramasitei mostenirii Tale? – El nu-Si tine mania pe vecie, ci Ii place indurarea! (Mica.7:18)

Iarta, dar, faradelegea poporului acestuia, dupa marimea indurarii Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt pana aici.” (Num.14:19)

Noul Testament

Adevarat va spun ca toate pacatele si toate hulele pe care le vor rosti oamenii li se vor ierta (Marc.3:28)

Pentru ca le voi ierta nelegiuirile si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatele si faradelegile lor.” (Evr.8:12)

Iertare prin jertfa de sange

In lucrarea „Frumusetea sfinteniei” de Philip Eveson, carte de comentarii din Levitic se spune ca toate jertfele prezentate acolo asociate pacatului capata un inteles complet in Noul Testament. Ideea de baza e ca pentru pacatele noastre am merita sa murim, prin pacat suntem dusmanii lui Dumnezeu si a creatiei Lui. Plata pacatului este moartea. Prin pacat am rupt legatura cu Dumnezeu, izvorul vietii. Ei, acolo se spunea ca Dumnezeu stie ca oamenii pacatuind au rupt legatura cu El, au inaltat acel zid intre ei si El, dar nu inceteaza sa-i iubeasca si vine spre ei si le propune iertarea sub o anumita forma. Respectiv, le spune „aduceti un animal, ucideti-l pe altar dupa ce va veti pune mainile pe el si acest animal va purta vina voastra. Va voi cruta. Animalul a suferit moartea pe care voi o meritati”. Evreii din vechime traiau sentimentul asta. Animalul care trebuia sa moara pentru iertarea pacatelor trebuia sa nu aiba nici un cusur. Ei puneau mana pe capul animalului ca intr-un fel de transfer al vinei. Jertfa lui Isus poate fi mai bine inteleasa astfel. El moare in locul tuturor acestor animale care oricum nu ne puteau curata de toate pacatele, moare in locul nostru al tuturor printr-o jertfa unica, completa. Moare pentru noi fiind omul fara cusur si astfel Dumnezeu ne poate sterge tot ce am gresit, ne da posibilitatea de a darama zidul dintre El si noi, zidul ridica de pacatele noastre. E ca si cum dupa orice pacat al nostru avem deja facuta o plata in avans. Ai spart un geam. E rau, dar nu te ingrijora, Isus L-a platit deja pentru tine. Asta nu e o invitatie la spart geamuri. E doar o incurajare. Nu ar trebuie sa uitam nicicand ce inseamna pacatul nostru. Sa nu uitam cat raneste, sa nu uitam ca ucide. Ucide oameni, relatii. L-a ucis pe Isus.

Si, dupa Lege, aproape totul este curatat cu sange; si fara varsare de sange nu este iertare. (Evr.9:22)

Dumnezeu nu spune niciodata ca dupa aducerea jertfei se va mai gandi daca iarta. Peste tot se spune ca in mod garantat iarta. Cand e vorba de Isus e ca si cum tu ai merge si ai aduce acel animal pentru a curata vina ta. Faci asta, insa, prin credinta in lucrarea Lui. Nu mai e ceva fizic acum. E un drum spiritual in care mergi la Crucea Lui pentru a primi iertarea, iti amintesti ce inseamna pacatul tau si-L lasi rastignit pe lemn.

Cu vitelul acesta sa faca intocmai cum a facut cu vitelul adus ca jertfa de ispasire; sa faca la fel. Astfel sa faca preotul ispasire pentru ei, si li se va ierta. (Lev.4:20)

Toata grasimea s-o arda pe altar, cum a ars grasimea de la jertfa de multumire. Astfel va face preotul, pentru capetenia aceea, ispasirea pacatului lui, si i se va ierta. (Lev.4:26)

Preotul sa ia toata grasimea, cum se ia grasimea jertfei de multumire, si s-o arda pe altar, si ea va fi de un miros placut Domnului. Astfel va face preotul ispasirea pentru omul acesta, si i se va ierta. (Lev.4:31)

Preotul sa ia toata grasimea, cum se ia grasimea mielului adus ca jertfa de multumire, si s-o arda pe altar, peste jertfele mistuite de foc inaintea Domnului. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispasirea pacatului pe care l-a savarsit, si i se va ierta. (Lev.4:35)

Cealalta pasare s-o pregateasca drept ardere de tot, dupa randuielile asezate. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispasirea pacatului pe care l-a facut, si i se va ierta. (Lev.5:10)

Astfel va face preotul pentru omul acela ispasirea pacatului pe care l-a facut fata de unul din aceste lucruri, si i se va ierta. Cealalta parte care va mai ramane din darul acesta sa fie a preotului, ca si la darul de mancare.” (Lev.5:13)

Sa mai adauge a cincea parte la pretul lucrului cu care a inselat Sfantul Locas si sa-l incredinteze preotului. Si preotul sa faca ispasire pentru el cu berbecul adus ca jertfa pentru vina, si i se va ierta. (Lev.5:16)

sa aduca preotului ca jertfa pentru vina un berbec fara cusur, luat din turma, dupa pretuirea ta. Si preotul sa faca pentru el ispasirea greselii pe care a facut-o fara sa stie; si i se va ierta. (Lev.5:18)

Si preotul va face pentru el ispasirea inaintea Domnului, si i se va ierta, oricare ar fi greseala de care se va fi facut vinovat.” (Lev.6:7)

Preotul sa faca ispasire pentru el inaintea Domnului, pentru pacatul pe care l-a facut, cu berbecul adus ca jertfa pentru vina; si pacatul pe care l-a facut ii va fi iertat. (Lev.19:22)

Preotul sa faca ispasire pentru cel ce a pacatuit fara voie inaintea Domnului; cand va face ispasire pentru el, i se va ierta. (Num.15:28)

Preotul sa faca ispasire pentru toata adunarea copiilor lui Israel si li se va ierta; caci au pacatuit fara voie si si-au adus darul lor, o jertfa mistuita de foc in cinstea Domnului si o jertfa de ispasire inaintea Domnului, pentru pacatul pe care l-au savarsit fara voie. (Num.15:25)

Acum nu mai e nevoie de aceste jertfe, dar iertarea este garantata la fel, prin jerfa suprema.

Dar acolo unde este iertare de pacate nu mai este nevoie de jertfa pentru pacat. (Evr.10:18)

Dumnezeul celei de-a doua sanse

Imagineaza-ti o familie! Un tata are un baietel. Vine acasa si afla de la vecini ca baietelul a furat jucaria vecinului, a scuipat un copil, si a mai vorbit foarte urat. Ce crezi ca isi doreste cel mai mult tatal in situatia asta? Eu cred ca daca e vorba de un tata bun, cel mai important lucru la care se poate gandi e ca fiul sa inteleaga ca a gresit, sa-i para rau si sa se schimbe. Cam asa Il vad si pe Dumnezeu. Nu cred ca primul lucru la care se gandeste e cum sa ne pedepseasca mai crunt. Sa ne amintim de dragostea Lui pentru oamenii din Ninive la care il trimite pe proorocul Iona. Ii iubea atat pe acei oameni care nu-L cautau deloc, care se inchinau la toti idolii posibili si faceau toate lucrurile groaznice de pe fata pamantului. Ii iubea atat de mult incat Iona nu poate intelege deloc asta. Iona voia ca El sa-i pedepseasca. Dumnezeu vrea sa le mai dea o sansa si-l pune pe Iona sa le vorbeasca. In mod ciudat oamenii aia se pocaiesc. O sa las aici cateva versete care arata cum cauta Dumnezeu sa ne tot dea mereu si mereu o a doua sansa.

Poate ca in mijlocul cetatii sunt cincizeci de oameni buni: ii vei nimici oare si pe ei si nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni, care sunt in mijlocul ei? (Fac.18:24)

Si Domnul a zis: “Daca voi gasi in Sodoma cincizeci de oameni buni in mijlocul cetatii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.” (Fac.18:26)

Cutreierati ulitele Ierusalimului, uitati-va, intrebati si cautati in piete, daca se gaseste un om, daca este vreunul care sa infaptuiasca ce este drept, care sa se tina de adevar, si voi ierta Ierusalimul. (Ier.5:1)

A doua zi, Moise a zis poporului: “Ati facut un pacat foarte mare. Am sa ma sui acum la Domnul: poate ca voi capata iertare pentru pacatul vostru.” (Exod.32:30)

Si Domnul a zis: “Iert cum ai cerut. (Num.14:20)

Se va ierta intregii adunari a copiilor lui Israel si strainului care locuieste in mijlocul lor, caci tot poporul a pacatuit fara voie. (Num.15:26)

Domnul a ascultat pe Ezechia si a iertat poporul. (2Cron.30:2)

ai iertat nelegiuirea poporului Tau (Ps.85:2)

Astfel, nelegiuirea lui Iacov a fost ispasita; si iata rodul iertarii pacatului lui: Domnul a facut toate pietrele altarelor ca niste pietre de var prefacute in tarana; idolii Astarteii si stalpii soarelui nu se vor mai ridica. (Isa.27:9)

Niciun locuitor nu zice: “Sunt bolnav!” Poporul Ierusalimului capata iertarea faradelegilor lui. (Isa.33:24)

In zilele acelea, in vremea aceea – zice Domnul – se va cauta nelegiuirea lui Israel, si nu va mai fi, si pacatul lui Iuda, si nu se va mai gasi; caci voi ierta ramasita pe care o voi lasa. (Ier.50:20)

Uneori El e Cel care ne cauta circumstante atenuante. E acolo sa ne inteleaga mai mult decat sa ne condamne. Nu e un judecator nedrept care-si freaca mainile de placere la ideea ca ne va pedepsi. E mai degraba un Tata iubitor care nu stie cum sa ne mai salveze.

dar daca tatal ei nu-i da voie in ziua cand ia cunostinta de juruinta ei, toate juruintele ei si toate fagaduintele cu care se va fi legat ea, nu vor avea nicio tarie; si Domnul o va ierta, pentru ca nu i-a dat voie tatal ei. (Num.30:5)

dar daca barbatul ei nu-i da voie in ziua cand ia cunostinta de juruinta ei, el va desfiinta juruinta, pe care a facut-o, si cuvantul scapat de pe buzele ei, cu care s-a legat ea; si Domnul o va ierta. (Num.30:8)

dar daca barbatul ei nu le primeste in ziua cand afla de ele, orice juruinta si orice fagaduinta iesite de pe buzele ei nu vor mai avea niciun pret, barbatul ei nu le-a primit; si Domnul o va ierta. (Num.30:12)

Imagineaza-te intr-o sala de judecata! Sa spuneam ca esti vinovat. Ce ai zice daca judecatorul care ar aparea in fata ta te-ar chema in fata si ti-ar sopti la ureche ce trebuie sa faci ca sa capeti iertare. Asa Il vad in unele situatii pe Dumnezeu.

Nimic din ce va fi blestemat ca sa fie nimicit cu desavarsire, sa nu se lipeasca de mana ta, pentru ca Domnul sa Se intoarca din iutimea maniei lui, sa Se indure de tine, sa te ierte si sa te inmulteasca, dupa cum a jurat lucrul acesta parintilor tai, (Deut.13:17)

Dumnezeu ne invata si pe noi iertarea

La fiecare sapte ani, sa dai iertare. (Deut.15:1)

Si iata cum se va face iertarea. Cand se va vesti iertarea in cinstea Domnului, orice creditor, care va fi imprumutat pe aproapele sau, sa-i ierte imprumutul, sa nu sileasca pe aproapele sau si pe fratele sau sa-i plateasca datoria. (Deut.15:2)

Vei putea sa silesti pe strain sa-ti plateasca; dar sa ierti ce ai la fratele tau. (Deut.15:3)

Vezi sa nu fii asa de rau ca sa zici in inima ta: “Ah! se apropie anul al saptelea, anul iertarii!” Vezi sa n-ai un ochi fara mila pentru fratele tau cel lipsit si sa nu-i dai. Caci atunci el ar striga catre Domnul impotriva ta, si te-ai face vinovat de un pacat: (Deut.15:9)

Moise le-a dat porunca aceasta: “La fiecare sapte ani, pe vremea anului iertarii, la sarbatoarea Corturilor, (Deut.31:10)

E atat de important sa invatam si noi iertarea! Gandeste-te la asta! Isus e pe cruce, mainile ii sunt gaurite de cuie, e spanzurat pe lemn, Il doare aboslut totul. In jurul Lui o multime care isi bate joc de El. Unii joaca zaruri sa-I castige hainele. Un singur ucenic mai e in preajma. Pana si oamenii care vor muri alaturi de El in urmatoarea clipa isi bat joc de El. Ai putea spune ca Isus a murit cu ceva amaraciune in suflet, ranit de tot tratamentul acesta. Asa face El? Nu prea. Mai degraba face un lucru pomenit des in Bilbie. Se uita la oameni si-i iubeste, lupta pentru ei, pentru cei ce-L lovesc. Ii spune lui Dumnezeu „Tata, stiu ca ce-Mi fac e groaznic, ca te doare mult, dar Ii stiu, i-am vazut! Bietii de ei, nu-şi dau seama ce fac! Iarta-i!” Sunt sigur ca El i-a iertat. Sunt sigur ca Dumnezeu le-a mai dat o sansa. O parte din toata acea multime se va boteza cateva zile mai tarziu dupa predica lui Petru.

si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri (Mat.6:12)

Daca iertati oamenilor greselile lor, si Tatal vostru cel ceresc va va ierta greselile voastre. (Mat.6:14)

Dar daca nu iertati oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre. (Mat.6:15)

Atunci Petru s-a apropiat de El si I-a zis: “Doamne, de cate ori sa iert pe fratele meu cand va pacatui impotriva mea? Pana la sapte ori?” (Mat.18:21)

Si, cand stati in picioare de va rugati, sa iertati orice aveti impotriva cuiva, pentru ca si Tatal vostru care este in ceruri sa va ierte greselile voastre. (Marc.11:25)

Dar, daca nu iertati, nici Tatal vostru care este in ceruri nu va va ierta greselile voastre.” (Marc.11:26)

Nu judecati, si nu veti fi judecati; nu osanditi, si nu veti fi osanditi; iertati, si vi se va ierta. (Luc.6:37)

si ne iarta noua pacatele noastre, fiindca si noi iertam oricui ne este dator; si nu ne duce in ispita, ci izbaveste-ne de cel rau.” (Luc.11:4)

Si, chiar daca pacatuieste impotriva ta de sapte ori pe zi, si de sapte ori pe zi se intoarce la tine si zice: “Imi pare rau!”, sa-l ierti.” (Luc.17:4)

Dimpotriva, fiti buni unii cu altii, milosi si iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos. (Efes.4:32)

Ingaduiti-va unii pe altii, si daca unul are pricina sa se planga de altul, iertati-va unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, asa iertati-va si voi. (Col.3:13)

asa ca, acum, este mai bine sa-l iertati si sa-l mangaiati, ca sa nu fie doborat de prea multa mahnire. (2Cor.2:7)

Dar pe cine iertati voi, il iert si eu. In adevar, ce am iertat eu – daca am iertat ceva – am iertat pentru voi, in fata lui Hristos, (2Cor.2:10)

Iertarea vine in urma rugaciunii

Dumnezeu vrea sa ne constientizam greselile noastre. In cele din urma ne ajuta pe noi mai mult decat pe El lucrul asta. Si vrea sa venim spre El sa-i cerem iertare. Il ranim chiar si prin raul pe care ni-l facem noi insine. A-ţi cere iertare e ca si cum a-m reinoda o relatie. Daca iti gresesc cu ceva, simt ca intre noi s-a rupt ceva. Chiar daca tu nu stii cu ce ti-am gresit in inima mea e ceva ce ma indeparteaza de tine. Sa vin sa-ti cer sa ma ierti e ca si cum am reinoda ceva ce s-a rupt. Asa e si cu Dumnezeu.

Iata totusi ce rog pe Domnul sa ierte robului tau: cand stapanul meu intra in casa lui Rimon sa se inchine acolo si se sprijina pe mana mea, ma inchin si eu in casa lui Rimon: sa ierte Domnul pe robul tau, cand ma voi inchina in casa lui Rimon!” (2Reg.5:18)

Atunci Ti-am marturisit pacatul meu si nu mi-am ascuns faradelegea. Am zis: “Imi voi marturisi Domnului faradelegile!” Si Tu ai iertat vina pacatului meu. (Ps.32:5)

Un vuiet se aude pe inaltimi: sunt plansetele si rugamintile de iertare ale copiilor lui Israel; caci si-au sucit calea si au uitat pe Domnul Dumnezeul lor. (Ier.3:21)

Pocaieste-te, dar, de aceasta rautate a ta si roaga-te Domnului sa ti se ierte gandul acesta al inimii tale, daca este cu putinta; (Fapt.8:22)

Rugaciunea facuta cu credinta va mantui pe cel bolnav, si Domnul il va insanatosi; si, daca a facut pacate, ii vor fi iertate. (Iac.5:15)

Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire. (1Ioan.1:9)

Iertarea e rod al credintei

Iata o poveste mai veche! Un parinte avea un caine. Il roaga pe copil sa aiba grija de el, sa-l hraneasca. Intr-o seara copilul vine si-i spune tatalui. „Tata, iarta-ma, am uitat sa duc mancare cainelui!” Tatal e putin suparat, merg amandoi la caine. Cainele e flamand si atat de bucuros cand primeste mancare. Copilul devine trist vazand figura infoemtata a cainelui si efectul greselii lui. A doua seara vine iar la tata si-i spune „Tata, iarta-ma ca nu am dat de mancare cainelui!”, a treia seara la fel. Diferenta in aceste situatii tine de faptul ca bietul caine era hranit. Copilul isi cerea scuze pentru prima seara in care intr-adevar uitase sa-i dea mancare. Realizand acest lucru, tatal se uita in ochii copilului si-i spune. „Dragule, te-am iertat de prima data, ce fel de tata groaznic cred ca pot fi?” Ei, uneori putem fi ca acest copil. Mergem la Dumnezeu, ne marturisim pacatul. El ne promite de atatea ori in Biblie ca e gata sa ne ierte oricand daca venim la El. E ca tatal din aceasta poveste. Cum poti sa nu ierti un copil caruia ii pare rau de ce a facut? Cum poti tine supararea pe el? Dar uneori noi pur si simplu nu credem in iertarea primita. Si venim ca acest copil iar si iar si spunem „Tata, iarta-ma, sunt sigur ca nu ai putut sa ma ierti pentru ce ai facut, sunt sigur ca ai in suflet inca amaraciune pentru faptele mele!” Cred ca si noua Dumnezeu ne poate spune „Ce fel de Tata crezi ca sunt?” Nu pot fi iertati cei care nu se iarta. O sa las cateva versete aici care asta spun, ca atunci cand credem ca putem fi iertati, iertarea vine. Daca nu credem ca putem fi iertati nu stim ce fel de Tata avem. Il consideram groaznic in cele din urma. E asa cum Il vede Ieremia coplesit de durere. “Am pacatuit, am fost indaratnici, si nu ne-ai iertat! (Pling.3:42)

Si iata ca I-au adus un slabanog care zacea intr-un pat. Isus le-a vazut credinta si a zis slabanogului: “Indrazneste, fiule! Pacatele iti sunt iertate!” (Mat.9:2)

Caci ce este mai lesne? A zice: “Iertate iti sunt pacatele”, sau a zice: “Scoala-te si umbla”? (Mat.9:5)

Dar, ca sa stiti ca Fiul omului are putere pe pamant sa ierte pacatele, “Scoala-te”, a zis El slabanogului, “ridica-ti patul si du-te acasa.” (Mat.9:6)

Cand le-a vazut Isus credinta, a zis slabanogului: “Fiule, pacatele iti sunt iertate!” (Marc.2:5)

Ce este mai lesne: a zice slabanogului: “Pacatele iti sunt iertate”, ori a zice: “Scoala-te, ridica-ti patul si umbla”? (Marc.2:9)

Cand le-a vazut credinta, Isus a zis: “Omule, pacatele iti sunt iertate!” (Luc.5:20)

Ce este mai lesne, a zice: “Pacatele iti sunt iertate” sau a zice: “Scoala-te si umbla”? (Luc.5:23)

Dar, ca sa stiti ca Fiul omului are putere pe pamant sa ierte pacatele: “Tie iti poruncesc”, a zis El slabanogului, “scoala-te, ridica-ti patul si du-te acasa”. (Luc.5:24)

Crezi ca Dumnezeu poate ierta? Vii la El sa iei aceasta iertare? Poate face acest lucru si-l face, garantat. Crede numai! Gandeste-te la oamenii astia cum vin ei la Isus. Vin siguri ca El ii va mantui. Prietenii slabanogului sparg tavanul unei case. Nu aveau nici un dubiu legat de asta. Trebuie amintit aici ca evreii credeau ca orice boala pe care o au e o pedeapsa de la Dumnezeu pentru pacatele lor si o vindecare echivala cu iertarea lor. Imagineaza-te in multime in vremea lui Isus. El vorbeste undeva in casa. Simti ca ai greseli si ai nevoie de El sa te ierte. Crezi ca poate face asta? Crezi atat de mult incat sa mergi sa spargi tavanul casei ca sa ajungi in fata Lui? Asta fac oamenii astia. Credeau atat de mult. Mai e aici si acel tata al copilei bolnave care spune cand Isus il intreaba daca el crede ca ar fi capabil sa-i vindece fiica ca „cred, Doamne, ajuta necredintei mele!”. Acesta tata nu ar fi spart ziduri. Se indoia, dar vedea asta. Si-i spune lui Isus asta ajuta-mi necredintei, da-mi credinta! Poate simti ca esti mai mult ca acest tata. Partea buna e ca Isus nu vede nici o diferenta intre cele doua situatii. Vindeca in ambele.

Toti prorocii marturisesc despre El ca oricine crede in El capata, prin Numele Lui, iertarea pacatelor.” (Fapt.10:43)

Sa stiti, dar, fratilor, ca in El vi se vesteste iertarea pacatelor; (Fapt.13:38)

si oricine crede este iertat prin El de toate lucrurile de care n-ati putut fi iertati prin Legea lui Moise. (Fapt.13:39)

Povestea cu stapanul si robul viclean arata la fel ca povestea cu Judecatorul nedrept cum si oamenii daca sunt rugati mult iarta. Cu atat mai mult Dumnezeu. Sunt doua povesti spuse de Isus despre robi iertati.

Stapanul robului aceluia, facandu-i-se mila de el, i-a dat drumul si i-a iertat datoria. (Mat.18:27)

Atunci stapanul a chemat la el pe robul acesta si i-a zis: “Rob viclean! Eu ti-am iertat toata datoria, fiindca m-ai rugat. (Mat.18:32)

Fiindca n-aveau cu ce plati, i-a iertat pe amandoi. Spune-Mi, dar, care din ei il va iubi mai mult?” (Luc.7:42)

Simon I-a raspuns: “Socotesc ca acela caruia i-a iertat mai mult.” Isus i-a zis: “Drept ai judecat.” (Luc.7:43)

Rugaciuni din partea unor oameni ca Dumnezeu sa nu ierte

Uneori suntem in situatia de a nu-L intelege pe Dumnezeu. Nu putem iubi ca El si ni se pare nedrept ca El sa iubeasca atat. Sunt momente in care nu am vrea ca Dumnezeu sa ierte. Citisem povestea unui tip care fusese campion Kung Fu, ulterior garda de corp. Sotia lui a murit intr-un accident de masina Dupa viata lui a devenit un haos. Ucisese, se purta cu o violenta stupida. Fiind insarcinat cu paza facea abuz de puterea lui. In urma unei crime a fost inchis in una din cele mai sigure inchisori din lume. Dupa ceva timp luase legatura cu un pastor de acolo. I-a vorbit de Isus. Usor a inceput sa-si dea seama ce e viata lui, cat de mult a gresit. A plans zile intregi. Dupa a luat decizia de a-L urma pe Dumnezeu. Si-a incheiat pedeapsa. Acum e crestin si merge peste tot in lume vorbind despre schimbarea lui. A scris si o carte. Ma gandeam insa la victimile lui. Poate daca copilul tau ar fi fost batut mar de omul asta, sau si mai rau, ucis, si ai fi aflat ca Dumnezeu il iarta, crezi ca ti-ar fi fost sor sa-l ierti si tu? Ma gandesc ca poate rugaciunea ta catre Dumnezeu ar fi fost la fel: „Doamne, nu-l ierta!”. Psalmii cuprind multe situatii de acest tip. E mai mult vorba de a fi sincer cu ce e in inima ta. Dumnezeu nu vrea sa-L mintim in rugaciune. Sa-i spunem „Doamne, il iubesc pe tipul asta, chiar daca mi-a ucis copilul!” Dumnezeu vrea sa ne fie un prieten, sa ne asculte cu ce avem in inima. Trebuie sa fim sinceri ca sa putem fi ajutati. Am dat exemplul cu tipul asta. Ma gandesc ca poate si-n multimea cand a fost rastignit Isus au fost oameni raniti de talharul caruia Isus ii promisese ca va fi cu El in rai. Situatie similara.

Nu le ierta faradelegea, si pacatul lor sa nu fie sters dinaintea Ta; caci au necajit pe cei ce zidesc.” (Neem.4:5)

Dar Tu, Doamne, cunosti toate uneltirile lor facute ca sa ma omoare. Nu le ierta nelegiuirea si nu le sterge pacatul dinaintea Ta: ci sa fie doborati in fata Ta! Lucreaza impotriva lor la vremea maniei Tale! – (Ier.18:23)

Tot din categoria asta fac parte si rugaciunile lui Iov. El stie cine e Dumnezeu si cum e, dar in mijlocul suferintei lui ii e greu sa-l mai vada asa si spune asta cu toata sinceritatea. Poate si noi vom fi in situatii in care vom vedea ca totul parca e impotriva noastra. Prietenii ne parasesc, pierdem tot ce avem, simtim ca si cum Insusi Dumnezeu ar fi adus toate pedepsele peste noi. Stim ca nu e asa, dar e bine ca atunci cand ne rugam sa-i spunem ce avem pe inima.

Pentru ce nu-mi ierti pacatul si pentru ce nu-mi uiti faradelegea? Caci voi adormi in tarana, si cand ma vei cauta, nu voi mai fi!” (Iov.7:21)

ca, daca pacatuiesc, sa ma pandesti si sa nu-mi ierti faradelegea. (Iov.10:14)