Ce facem cu bietul copil din noi?

O idee din conferinta Dare to Dream Again de la Budapesta.
Odata cu trecerea varstei ingropam cat mai mult copilul din noi. Cand eram copii ne exprimam sentimentele. Ne era frica, plangeam, racneam, faceam ceva. Acum credem ca e o rusine sa plangem. Ingropam copilul.
Cand eram mici visam. Visam lucruri marete. Ajungeam la stele, ne implicam in proiecte marete. Crescand am ajuns sa credem ca putem face mult mai putin. Visam mai putin si facem mai putin.
Dincolo de asta ramane o poveste superba in Biblie. Isus spune ca doar daca vom reusi sa fim cum sunt copiii vom reusi sa intram in Imparatia propovaduita de El. Se refera la copilul ala pe care ne chinuim sa-l ingropam. Copilul care plange cand il doare si viseaza cu ochii deschisi.
Ce-ar fi sa nu mai fim atat de rai cu acest copil? Poate gresim ingropandu-l atat. Pana la urma oamenii care viseaza lucruri mari ca niste copii fac lucruri mari ca oameni maturi. Cei care indraznesc sa planga ca niste copii cand ii doare au de multe ori in inima pacea pe care o are un copil.

Sa ne bucuram in Domnul (de Don Maharty)

Definitie: „Bucuria este acea siguranta clara ca Dumnezeu e in controlul tuturor detaliilor din viata mea, increderea tacuta ca in cele din urma totul va fi bine precum si hotararea mea ferma de a-L lauda pe Dumnezeu in orice situatie” – blogger crestin

“Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci neprihanire, pace si bucurie in Duhul Sfant” Romani 14,17

Imparatia lui Dumnezeu este despre neprihanire, pace si bucurie.
Esti in Imparatia Lui? Cum stai astazi la capitolul bucurie?

Tindem fiecare sa devenim ceea ce mancam si spiritual, sa fim lucrul cu care ne hranim privirile si inimile. Haideti sa ne uitam si la Dumnezeu si sa ne bucuram de El pentru ca asta poate fi ceva atat de minunat!

Matei 5:3-8: “Ferice de…”

Pentru Fericirile din Predica de pe Munte in traducerile Bibliei in engleza e folosit cuvantul „blessed = binecuvantat”. In romana avem „ferice”. In varianta originala, in greaca avem makarios care inseamna sa fii intr-o pozitie de invidiat pentru ca Dumnezeu a fost mare si ti-a aratat favoare, ti-a dat ceva deosebit.
Indiferent de traducere aici este vorba despre a fi bucuros. Isus ofera practic niste indicii, chei pentru a avea o viata in care sa ne bucuram.

Dumnezeu vrea ca eu sa ma bucur de El. Nu spune ca-mi va fi usor, dar cand alergam dupa lucrurile Lui gasim fericire in asta. Nicaieri nimeni nu ne garanteaza ca vom avea o viata fara provocari. Ploaia cade si peste cei drepti si peste cei nedrepti.

Dar Satana (hotul) vrea sa ne fure bucuria, iar fara a gasi aceasta bucurie in Domnul devenim crestini ca jucariile yoyo – cand suntem sus, cand suntem la pamant.

De ce sa fim bucurosi?
1) Pentru ca Dumnezeu te iubeste (Isaia 43)- El te iubeste chiar in clipa asta (si nu pentru ceea ce vei fi in viitor ci pentru ce esti acum)
2) Dumnezeu chiar te place pe tine
3) Te-a ales sa fii copilul lui Dumnezeu. Esti exact ca un print sau o printesa in Imparatia lui Dumnezeu si esti ales sa te plimbi cu El o vesnicie.

Poti trece peste multe daca gasesti bucuria despre care vorbeste Biblia pentru ca in bucurie zace o mare putere.

„Bucurati-va in Domnul, … voua va este de folos” Filipeni 3:1
Bucuria poate fi ca o garda de corp care ne pazeste in lumea asta.

„De aceea, preaiubitii si mult doritii mei frati, bucuria si cununa mea, ramaneti astfel tari in Domnul, preaiubitilor!” Filipeni 4:1

Ramaneti tari in Domnul cu bucurie.
Chiar si Isus a trebuit sa lupte pentru a castiga bucuria in inima atunci cand a mers sa indure Crucea.

„Bucurati-va totdeauna in Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va!…
Incolo, fratii mei, tot ce este adevarat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice fapta buna si orice lauda, ACEEA SA VA INSUFLETEASCA” Filipeni 4:4,8

Concentrati-va pe lucruri pozitive.
Imaginati-va o balanta. Pune pe un taler toate problemele tale, iar pe celalat taler lucrurile pe care ti le da Dumnezeu si pentru care poti fi bucuros.
Pastreaza mereu o perspectiva spirituala!

Stiati ca…
In medie o persoana are de-a lungul unei zile aproximativ 50.000 de ganduri? Cum sunt aceste ganduri la tine? Ce te insufleteste pe tine?

In momentul in care Pavel a scris epistola catre Filipeni era in inchisoare si probabil se gandea ca va mai trai putin. Avea practic toate motivele din lumea asta pentru a fi lipsit de bucurie si pentru a fi o persoana deprimata cel putin in aceste momente.
Cu toate acestea in aceasta epistola Pavel vorbeste de16 ori despre bucurie in conditiile in care toata epistola are 106 versete.

Lucrurile pe care ne concentram sunt lucrurile care determina si ce primim. Pavel ne indeamna sa ne lasam insufletiti de lucruri pozitive.

„Totusi sa nu va bucurati de faptul ca duhurile va sunt supuse; ci bucurati-va ca numele voastre sunt scrise in ceruri.”” Luca 10:17-20

De ce m-as bucura? Iata un motiv grozav de bucurie. Numele meu e scris in Cartea Vietii (in ceruri).

Nu-l lasati pe diavol sa va fure bucuria. Lumea in care traim nu e una plina de bucurie, de oameni veseli, dar putem aduce in ea ceva diferit, putem merge in lume cu bucurie (primita de la Dumnezeu) oriunde am merge.

Sa fim lumini care stralucesc si sa contribuim astfel la a schimba putin lumea…
Sa invatam sa gasim bucurie chiar si in lucrurile marunte.

Isus e un oarecare daca nu incerci sa pui in practica invatatura Lui

Ioan 7:16-17: Isus le-a raspuns: „Invatatura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine. Daca vrea cineva sa faca voia Lui, va ajunge sa cunoasca daca invatatura este de la Dumnezeu sau daca Eu vorbesc de la Mine.

 

Isus spune ca doar daca facem ce ne invata El vom cunoaste daca El vine de la Dumnezeu sau nu.

A fost foarte important pentru mine sa inteleg asta. Oricat de mult as fi studiat despre Dumnezeu singur nu as fi ajuns niciodata sa inteleg cine e de fapt Isus daca nu as fi facut ceva practic.

Intelegi ca iertarea e de la Dumnezeu in momentul in care reusesti sa ierti. Intelegi ca Isus e de la Dumnezeu dupa ce incerci sa pui in practica ce ne invata El, dupa ce vezi cum se transforma viata ta.

Altfel, tot ce spune El e doar teorie goala.

Altfel, ajungi sa vezi in Isus doar un om oarecare. Nu poti sa descoperi dumnezeirea Sa.

Indragostit de rugaciune

Luca 11,1-4: „Intr-o zi, Isus Se ruga intr-un loc anumit. Cand a ispravit rugaciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, invata-ne sa ne rugam, cum a invatat si Ioan pe ucenicii lui.” El le-a zis: „Cand va rugati, sa ziceti: Tatal nostru care esti in ceruri! Sfinteasca-se Numele Tau; vie Imparatia Ta; faca-se voia Ta, precum in cer, asa si pe pamant. Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua in fiecare zi; si ne iarta noua pacatele noastre, fiindca si noi iertam oricui ne este dator; si nu ne duce in ispita, ci izbaveste-ne de cel rau.”

Isus se ruga.
Pentru o persoana din zilele noastre pare ca se ruga excesiv de mult.
Citim in Biblie despre momente in care merge in anumite locuri singur si se roaga toata noaptea. Se ruga cu tarie. Va mai amintiti de Ghetsimani? Viata Lui era condusa de rugaciune.
Ucenicii se rugau si ei. In acest pasaj ei ii amintesc lui Isus de Ioan care si-a invatat si el ucenicii sa se roage. Unii dintre ucenicii lui Isus fusesera inainte ucenici ai lui Ioan. Deci nu se pune problema ca nu stiau cat de cat cum sa se roage.
E extraordinar insa sa vezi deschiderea asta a lor, dorinta asta de a creste in ceva.
Privirea lor atintita spre Isus, spre felul in care traia El si dorinta lor de a fi mai mult ca El.
Ucenicii vazand cat de puternica e viata de rugaciune a lui Isus ii cer sa-i invete si pe ei sa se roage.

Voi cum sunteti in ceea ce priveste rugaciunea? Sunteti persoane care credeti ca stiu cum sa se roage? Sunteti persoane multumite de stadiul in care sunteti? Cum va vedeti comparativ cu Isus?
Ucenicii in Biblie uitandu-se la El vor sa creasca, vor sa invete.
Haideti sa fim si noi ucenici in viata de rugaciune! Persoane care in mod practic cautam sa crestem in asta. Nu poti creste in viata de rugaciune decat in mod practic. Teoria nu ajuta.
Haideti doar sa mai citim un pasaj din care sa vedem ce au invatat ucencii despre rugaciune.

Faptele Apostolilor 4,31: „Dupa ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunati; toti s-au umplut de Duhul Sfant si vesteau Cuvantul lui Dumnezeu cu indrazneala”

Rugaciunea este lucrul cel mai comun in viata ucenicilor descrisi in Faptele Apostolilor. In viata noastra cum e?

Crestinul. Fisa tehnica

Cuvantul „crestin” este un cuvant folosit in mod abuziv astazi. Ati intalnit vreodata expresia „romanul s-a nascut crestin”? Eu am invatat chiar la istorie, la literatura romana, la liceu, la facultate despre asta. Despre faptul ca daca esti roman esti crestin.
Ultimul recensamant a aratat ca 90% dintre romani cred despre ei ca sunt crestini. In acelasi timp aproape 80% dintre romani nu au citit niciodata Biblia. Multi dintre ei nici nu stiu despre ce se vorbeste in aceasta carte. Ba mai mult, unii spun ca sunt crestini, dar nu cred in Biblie sau nu cred in Isus.
Ati intalnit vreodata astfel de opinii? Sunt firesti in absenta unor informatii corecte.

Faptele Apostolilor 11,26: „Un an intreg au luat parte la adunarile bisericii si au invatat pe multi oameni. Pentru intaia data, ucenicilor li s-a dat numele de crestini in Antiohia”

Asadar crestin e doar un nume. Un nume dat unor oameni. Dar cui i se spune crestin aici? Orice om era crestin sau doar o categorie mica? Despre cine vorbeste pasajul?
Vorbeste despre ucenici, nu? Lor li se spune pentru prima data crestini. Li se spune pentru prima data. Dupa acest moment ucenicii vor mai fi numiti crestini. Probabil lucru asta a devenit atat de des incat vedem in alte pasaje din Biblie ca era ceva general. Ucenicilor le-a ramas numele acesta, de crestini.

Deci doar ucenicilor li s-a spus crestini. Astazi li se spune crestini la mai mult de doua miliarde de persoane. Nu li se mai spune crestini doar ucenicilor. Dar la inceput doar ei sunt numiti crestini.

Ce sunt insa ucenicii? Eu am avut mult timp impresia ca ucenicii sunt doar cei 12 care au mers dupa Isus. Sunt niste pasaje in Biblie cand se vorbeste despre ucenici si de fapt se vorbeste despre ei. Dar nu e numai atat. Am citit din Faptele Apostolilor ca ucenicilor li se da numele de crestini in Antiohia. Cati din cei 12 apostoli erau acolo in Antiohia? Daca cititi tot capitolul 11 veti vedea ca in Antiohia nu era nici unul dintre cei 12.
In Biblie sunt numiti ucenici toti cei care iau o decizie pentru viata lor dupa ce aud mesajul despre Isus. Sunt persoane care se schimba si care decid ca zi de zi sa-L puna pe Dumnezeu pe primul loc in viata lor.

Biblia nu cheama nicaieri pe nimeni sa fie crestin. Isus ii cheama insa pe oameni sa-L urmeze, nu sa fie crestini. Biblia vorbeste mult despre ucenici. Cei care raspund la mesajul lui Isus devin ucenici.

Ce inseamna insa un ucenic pana la urma? Ucenicia este o forma de invatare. Ucenicul e o persoana care sta pe langa un expert si invata in mod practic cum sa faca niste lucruri. Diferenta dintre un student sau un elev si un ucenic consta tocmai in aspectul practic. Cel care invata prin practica e ucenic. Cel care invata doar teorie e student.

Ucenic e o persoana care invata in mod practic ceva. Despre asta e crestinismul.
Nu despre a fi perfect ci despre a cauta mereu sa inveti sa fii mai bun. Cand un ucenic inceteaza sa mai invete si crede ca le stie pe toate inceteaza sa mai fie ucenic.
Un ucenic de tamplar invata cu ciocanul in mana imitandu-si maestrul. Un student la Litere invata citind carti. Vedeti diferenta?

Si atunci cand ne raportam la Biblie si la mesajul lui Isus putem fi fie ucenici, fie studenti. Ca studenti sau elevi ai Bibliei putem citi ce scrie acolo, putem memora, putem cauta carti suplimentare. Asta ne-ar face studenti ai Bibliei.
Dar ce te poate face ucenic? Practica.
Spuneam de ucenicul de tamplar care invata sa bata cuie batand cuie. La fel e si cu Biblia inveti sa ierti iertand nu doar studiind despre asta. Inveti sa iubesti iubind nu citind carti despre asta. Ucenicii lui Isus au invatat de la Isus imitandu-i comportamentul. Asta a fost chemarea Lui.

Matei11:29: „invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre”

Crestini nu pot fi numiti decat ucencii, persoanele care zi de zi invata practic sa fie mai mult asa cum a fost Isus. Care zi de zi cauta sa invete sa spuna mai des „Imi pare rau” sau „Te iubesc” si zi de zi cauta sa ierte mai mult.

1 Ioan 2,6: „Cine zice ca ramane in El trebuie sa traiasca si el cum a trait Isus.”

Asadar ucenicia e o scoala. O scoala in care orele de practica sunt cele mai importante.

Camara cu vise

Un an a trecut, un altul incepe. E un timp in care suntem tentati sa aruncam o privire peste umar si sa vedem ce am lasat in urma. Insiram de asemenea vise pe hartie. La ce bun, insa toate aceste vise. Poate le tot enumeram vazand ca nimic demn de amintit din viata noastra nu a aparut fara sa fi existat mai intai un vis.
Vreti ca anul viitor sa se intample ceva grozav in viata voastra? Haideti sa incepem prin a visa ceva grozav.
Nu demult omul a ajuns pana pe luna. Cum a fost acest lucru posibil? Totul s-a intamplat pentru ca a existat un vis de zeci sau sute de an al omenirii. Acela de a atinge luna.
In 2012 s-au implinit 40 de ani de cand un om a pus pentru ultima data piciorul pe luna. De ce? Poate tocmai pentru ca oamenii nu mai viseaza atat de tare sa faca asta.
Visele sunt cele care atrag dupa sine fapte mari. Lipsa lor face ca nimic sa nu se intample.
Pavel a fost un om care a visat. A visat mult sa fie Apostolul Neamurilor. A luptat apoi pentru visul lui. Astfel a reusit sa vorbeasca despre Dumnezeu populatiei de pe circa un sfert din teritoriile locuite la acea vreme.
O alta femeie visa ceva. Visa un lucru aparent imposibil, dar ea nu s-a dat batuta. A luptat cu toata puterea ei pentru asta
“El le-a zis: „Intr-o cetate era un judecator care de Dumnezeu nu se temea, si de oameni nu se rusina. In cetatea aceea era si o vaduva care venea des la el si-i zicea: „Fa-mi dreptate in cearta cu parasul meu.” Multa vreme n-a voit sa-i faca dreptate. Dar, in urma, si-a zis: „Macar ca de Dumnezeu nu ma tem, si de oameni nu ma rusinez, totusi, pentru ca vaduva aceasta ma tot necajeste, ii voi face dreptate, ca sa nu tot vina sa-mi bata capul.” Domnul a adaugat: „Auziti ce zice judecatorul nedrept? Si Dumnezeu nu va face dreptate alesilor Lui care striga zi si noapte catre El, macar ca zaboveste fata de ei? Va spun ca le va face dreptate in curand. Dar cand va veni Fiul omului, va gasi El credinta pe pamant?”” Luca 18,2-8
Asadar vaduva a inceput prin a visa. Apoi a cerut. A crezut. Voi ce visati? Cereti lucrurile pe care le visati? Cat de mult credeti ca le veti primi?

Dumnezeu şi stomatologii

De multe ori viaţa noastră de rugăciune seamănă izbitor de mult cu mersul la stomatolog. De câte ori pe an vizitaţi stomatologul? Unii poate au reuşit să nu ajungă chiar niciodată într-un cabinet stomatologic. Cert e un lucru. Ajungem, de cele mai multe ori în faţa medicului stomatolog doar atunci când durerea ne dă afară din casă. Când simţi că nu mai poţi face nimic, că durerea cu care te lupţi e peste puterile tale dai fuga la un stomatolog. Şi în aceste cazuri se întâmplă uneori ca în sala de aşteptare să descoperim brusc cum durerea a dispărut ca prin minune şi să ne întoarcem repejor acasă fără să apucăm să-l vedem pe stomatolog la chip.
Care este asemănarea din această situaţie şi Dumnezeu? De ce ar semăna viaţa de rugăciune cu mersul la stomatolog?
De cele mai multe ori ajungem în faţa lui Dumnezeu exact la fel ca în cazul stomatologului. Venim şi ne rugăm Lui doar atunci când simţim că noi nu mai putem face nimic, doar atunci când o durere ne dă afară din casă. În rest uităm complet de El. La fel ca în cazul stomatologului chiar şi atunci când mergem uneori cu o rugăciune spre Dumnezeu parcă tot mai sperăm să nu fie nevoie de intervenţia Lui. Sperăm să fie un lucru cu care să ne descurcăm singuri. Şi facem aceste lucruri chiar dacă ştim că mersul la stomatolog e spre binele nostru. Că tot ce va face acel medic sunt lucruri necesare pentru a nu apărea complicaţii şi mai mari. El lucrează spre binele nostru. La fel e şi cu Dumnezeu. De câte ori L-ai vizitat pe Dumnezeu doar să-L laşi să te examineze, doar să cauţi la El o direcţie legat de cum să-ţi întreţii viaţa? Câtem vizite Îi faci? De ce Îl vizitezi? Faci asta doar pentru că e o durere, o nevoie care te presează? Citind Faptele Apostolilor îi vedem pe oamenii din Biserică rugându-se mereu. Nu merg nicidecum la El ca la un stomatolog. Merg la El ca la cel mai bun prieten, ca la Cel căruia aleg să-i dedice toată viaţa.