Povestea farului

Cândva, undeva, pe o coastă, la marginea oceanului naufragiu multe corăbii.

În timp, un grup de oameni a luat hotărârea să caute o soluţie la această problemă, să vină în ajutorul naufragiaţilor. S-au sfătuit şi au decis să construiască un far care să avertizeze navele din larg. Pe lângă far au conceput o staţie de prim-ajutor în imediata apropiere. Lucrau şi dezvoltau toate aceste proiecte în timp. Şi totul mergea bine. Mulţi vedeau în ei un exemplu.

La un moment dat cei care lucrau la far au venit cu ideea de a-şi construi în apropiere case pentru a nu mai străbate distanţe lungi atunci când le venea rândul să facă de veghe. Astfel, în ani, lângă far a apărut un sat micuţ, populat de cei ce lucrau la far. Locuind aici s-au gândit că, farul, fiind locul lor de muncă ar putea fi un loc confortabil. Aşadar, au investit în asta. Au adus canapele, au pus podele, au tras căldură. Tuturor le plăcea să stea acolo.

Într-o zi s-a produs iar un accident. O corabie a naufragiat lângă mal. O parte din oamenii din sat au început însă să se plângă. „Afară e atât de frig, plouă, mai bine stăm înăuntru!” O parte dintre cei din sătuc au mers în cele din urmă şi au salvat ce au putut dintre naufragiaţi.  Pe cei mai mulţi dintre aceştia i-au adus în clădirea farului. Unii dintre ei, însă, au început să se plângă. Lucrările pe care le făcuseră pentru a face farul un loc confortabil erau distruse. S-au plâns aşadar o parte dintre ei de toată mizeria apărută odată cu aducerea naufragiaţilor în clădirea farului. La următoarea furtună cei care s-au plâns au decis să nu mai iasă să ajute. Un alt grup, însă, a fost acolo şi au ajutat cum au putut. De data aceasta, însă, o parte dintre cei ieşiţi să ajute se plângeau că mulţi naufragiaţi vorbesc limbi străine şi e foarte greu să colaborezi cu ei.

Cu timpul, s-a ajuns ca nimeni să nu mai lucreze pentru far. O parte dintre oamenii care au renunţat în timp au realizat că oamenii sunt pierduţi şi că e nevoie de ajutor. Au mers aşadar împreună şi au construit un alt far, la o oarecare distanţă de acesta. Cu timpul vechiul far şi-a pierdut orice utilitate. Într-o zi cineva a venit şi a stins lumina acestui far.

Dacă nu ne folosim lumina e doar o chestiune de timp până ea se va stinge de la sine. Putem servi salvând vieţi. Tot ce faci pe lângă asta e nimic, e doar o goană pentru viaţa ta.

 „Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga. Şi ce ar folosi unui om să câstige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” Matei 16, 25-26

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s