Dinozaurii

Un spaţiu expoziţional. Copii de toate mărimile sunt adunaţi în jurul unor statui imense, mişcătoare, de plastic, probabil fabricate în China. La baza fiecărei statui un şir de informaţii despre cele mai mari reptile care au populat cândva planeta. La intrare doi copii se întrec în strigăte. „Oau, ce mare e! Oau, ce gură! Îţi dai seama!?”. În spate, un licăr de bucurie se aprinde în ochii unui tată. Şi-a adus ţâncii unde trebuia. Sunt înnebuniţi după dinozauri. La câţiva metri mai încolo un alt tată. Lângă el, un alt copil. „Uite, draga mea, dinozaurul!”. Copila are privirea pierdută. „Aha! Da, cum zici tu”. Din primul grup puştii încep să ţipe plini de entuziasm. „Uite, e exact ca dinozaurul din mâna mea! Ce fain!”. În mână un dinozaur minuscul se asscunde printre degetele ţâncului ruşinat în faţa fratelui său care atingea tavanul cu capul său imens. „Tati, ce scrie pe plăcuţă?”. Primul tată a dat lovitura. „Aceşti dinozauri aveau zece tone atunci când populau pământul”. Copii se uită mirati unul la altul. Sunt buimăciţi. „Oau, zece tone! Mamă!! Tati, noi câte tone avem?”. Alături, copila numără secundele pe care trebuie să le mai petreacă târâindu-se printre animalele astea ciudate, şi verzi pe deasupra. „Tati, ai văzut colierul meu?”. E captivată de altele, e un extraterestru aterizat pe planeta greşită.

Biblia e ca această sală de expoziţii, e cel mai mare muzeu din lume. Când o deschizi eşti răpit de lumea ei, eşti absorbit printre cele mai mari figuri din istoria umanităţii. Uneori, când o deschidem suntem şi noi exact cum e copila de mai sus. „Da, interesantă carte, profunde gânduri, dar cum rămâne cu colierul meu? Cum e cu viaţa mea? Ce să fac cu grijile mele?” Alteori putem fi şi noi ca primii copii. Plini pur şi simplu de entuziasm. „Moise? Oau, ce om, ce credinţă, ce supunere!”

Imaginaţi-vă câteva situaţii în care sunteţi cu adevărat entuziasmat! Sunteţi îmtr-un mall şi tocmai au fost anunţate reduceri de 70%. Se apropie finala Champios League şi echipa favorită va juca acolo. Sunt situaţii în care aceste lucruri ajung faţă în faţă. Mergi la cumpărături. „Oau! Mi-am luat rochia pe care o visam la doar 50 de lei! Incredibil! Apropo, am citit despre Moise. Ei, e interesant, aşa!”. Poate situaţiile astea ne fac să vedem cât de mult de captivează anumite lucruri şi cât de puţin altele.

Când deschizi Biblia în cele din urmă poţi citi totul despre Dumnezeu. Îl găseşti, uneori în detalii, notate pe plăcuţa care descrie viaţa unui dinozaur.

Aici, cartea asta vorbeşte despre Isus. Vorbeşte despre faptul că El a fost ucis. Pentru tine. Vorbeşte despre cât de mult te-a iubit pe tine. Despre faptul că a murit pentru tine. Ar fi grozav ca inima să ne fie în aşa fel încât să răspundă la lucrurile astea. Ar trebui să ne ardă inima când auzim vorbindu-se despre Dumnezeu, nu? Până la urmă, ce temă e mai interesantă decât asta? Uneori, poate sentimentele nu ne inundă. Nu vin peste noi. Dar putem sigur să le venim noi în întâmpinare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s