Vesnicia s-a născut

Spunem că suntem creştini. Credem în veşnicie. În cazul acesta contează ce se va întâmpla după ce această viaţă se termină.

„Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii când vei zice: „Nu găsesc nicio plăcere în ei”; până nu se întunecă soarele şi lumina, luna şi stelele, şi până nu se întorc norii îndată după ploaie; până nu încep să tremure paznicii casei(mâinile) şi să se încovoaie cele tari(picioarele) până nu se opresc cei ce macină căci s-au împuţinat(dinţii); până nu se întunecă cei ce se uită pe ferestre(ochii) până nu se închid cele două uşi dinspre uliţă când uruitul morii slăbeşte(gura), te scoli la ciripitul unei păsări, glasul tuturor cântăreţelor se aude înăbuşit, te temi de orice înălţime şi te sperii pe drum; pâna nu înfloreşte migdalul cu peri albi, şi de abia se târăşte lăcusta; pana nu-ţi trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea veşnică, şi bocitorii cutreieră uliţele; până nu se rupe funia de argint, pâna nu se sfărâmă vasul de aur, până nu se sparge găleata la izvor şi până nu se strică roata de la fântână; până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat” Eclesiast 12,1-7

Cât eşti tânăr nu prea te gândeşti la moarte. De câte ori te trezeşti dimineaţa această variantă este puţin probabil să-ţi vină în faţa ochilor. Nu vrem să ne gândim la asta. Biblia e o carte care spune că e bine să ne gândim la moarte înainte de a veni problemele care o anunţă. În cele din urmă vine pur şi simplu o vreme în care te trezeşti mai greu. Spatele te doare îngrozitor. Îţi ia minute bune să te ridici în capul oaselor. La o masă copioasă descoperi cum ţi se clatină un dinte, cum cade peste ceva timp. Azi unul, mâine altul. În oglinda din baie descoperi cum părul îşi schimbă lent, dar sigur culoarea. Ei, bine, vine un timp în care nici măcar nu mai poţi vedea clar care e culoarea părului tău. Privirea îţi slăbeşte şi nu poţi face nimic să opreşti toate aceste schimbări.

Uneori, însă, aceste etape nu mai există. Poate mulţi aţi cunoscut deja sau veţi cunoaşte oameni puternici, cu braţe solide, pe care pare că nimic nu-i poate doboră. Şi totuşi acest lucru se întâmplă. O boală cruntă, un accident şi improbabilul a devenit realitate. Medicii sunt neputincioşi. Poate unii nu pot pur şi simplu crede că li se poate întâmpla ceva de genul acesta, dar scepticismul lor nu e capabil să anuleze astfel de lucruri. Trupul nostru va dispărea. Nimic din ce ne înconjoară nu e veşnic. Vedem cum toate se duc. Încălţăminte, case, maşini, ani. Toate dispar mai devreme sau mai târziu. Veţi muri şi voi. Chiar dacă nu ne place sî vorbim despre asta, iată că Isus a făcut-o. Ne-a atenţionat. A spus în câteva rânduri: aveţi grijă, contează tot ceea ce faceţi!

“Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice” 2 Corinteni 4,18

An de an trupul ni se schimbă. Pavel spune că e ca un cort. Cui îi place să locuiască într-un cort? Nu prea visăm să stăm ani la rând într-un cort. E o soluţie temporară în cele din urmă, nu prea confortabil. Când mergi în tabără poate eşti entuziasmat de ideea de a petrece o noapte în cort, dar asta are la bază şi convingerea că nu vei sta în cort decât o zi maximum două, iar ulterior vei merge iar acasă unde te aşteaptă cel mai confortabil pat din lume. Corpul nostru e ca un cort. Contează ce e dincolo de el, dincolo de trup. Conştiinţa, sufletul nu se trec cu anii, sunt lucruri care rămân. Tot ceea ce vezi va dispărea, dar tot ceea ce eşti tu, acel ceva dinăuntrul tău care te defineşte, sufletul nu moare.

„Nu ştiţi ce vă aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere” Iacov 4,14

Gândiţi-vă la o zi de iarnă. Afară e ger. Sufli şi din gură îţi iese un abur. Apare câteva secunde, se descompune rapid şi în cele din urmă pare că nici nu a existat. Viaţa e la fel. Poate ai 70 de ani şi te gândeşti că ai trăit mult. La vârsta de 40 te tot gândeşti că viaţa e prea scurtă, că te scurgi atât de rapid prin ea. O glumă sublinia că viaţa şi hârtia igienică seamănă destul de mult. Când e la început şi sulul e gros ai impresia că nu se va termina nicicând. Când ajunge aproape de final te miri de cât de repede s-a terminat. Mergi poate zi de zi la un job. Te lupţi, cauţi, şi toate astea pentru a proteja trupul, pentru a fi capabil să ai grijă de el. Cu toate astea viaţa nu e doar despre asta. E uşor, confortabil uneori să crezi că totul se reduce la asta, să crezi că a trăi e doar o poveste despre lucruri fizice. Biblia spune că viaţa continuă şi după ce trupul nu se mai mişcă. Trupul e doar un cort şi contează tot ce am făcut în viaţă. Unii ajung să-şi spună, sunt prim-ministru, sunt directorul unei companii prospere, sunt cel mai în formă sportiv de pe planetă. Viaţa mea contează cu adevărat. Da, dar asta nu înseamnă că viaţa acestor oameni e mai mult decât un abur. Va trece şi viaţa lor şi nimeni nu va simţi cât de repede s-a întâmplat totul. Parcă acum câteva clipe erai cel mai bun din lume.

Statistici sigure arată că în România rata mortalităţii e de 100%. Orice om viu va muri. Asta e absolut sigur conform datelor oficiale.

Dumnezeu ne aminteşte mereu acest lucru. Ne amintim cu siguranţă de cât suntem de fragili de câte ori suferim. Chiar dacă nu pare, e bine uneori să ştii că vine un sfârşit. Te ajută să nu te concentrezi doar pe lucrurile mărunte din jur. Un amic ţinea o tarantulă în cameră. O hrănea cu gândaci. Într-o zi păianjenul s-a îmbolnăvit. Stătea într-un colţ al cuştii şi nu mai mişca deloc. Amicul insista să-i dea de mâncare. Ştia că animalul avea nevoie de mâncare chiar dacă el refuza acest lucru. Aşadar amicul folosea un pix cu care înţepa tarantula pentru a o determina să mânânce ştiind că dacă o lasă în colţul ei, în alegerea ei va muri. Uneori Dumnezeu face la fel cu noi. Ne scoate din colţul nostru de confort. Nu vrea să considerăm atât de grozave staţiile astea prin care trecem acum.

“Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică” Matei 15,46

Ce au în comun aceste două variante? Ambele sunt veşnice. Când eşti plin de ură, când eşti aprins de furie, când eşti prins de gheara lăcomiei, când inima ta e într-un punct în care e gata să ucidă, toate aceste stări poate ne descriu parţial cum arată pedeapsa veşnică. Cum te simţi când eşti iubit, când iubeşti, ce senzaţie îţi provoacă respectul primit, acordat, cum simţi blândeţea, poate toate astea ne vorbesc despre viaţă. Despre viaţa care va dura o veşnicie. Dumnezeu te lasă pe tine să fii cel care alege. Ce preferi, ce stări din acestea ai vrea să le ai o veşnicie? Ai vrea să simţi mereu focul urii? Ai vrea să te simţi mereu iubit sau să iubeşti mereu? Ai două opţiuni. Ambele în veşnicie. Iadul nu se va mai termina. Durerea de a urî pe veşnicie. Fiecare a avut o durere fizică, dar în acelaşi timp, mereu am avut şi siguranţa că aceasta se va termina, că va lua sfârşit mai devreme sau mai târziu. Nu la fel e iadul, depărtarea de Dumnezeu. Viaţa pe care o trăim acum e una prinsă în timp. Există azi, ieri şi mâine. În iad nu e la fel. Va fi azi mereu. Nimic nou, doar durere constantă.

„Şi a strigat: „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta” Luca 16,24

Iată o imagine care să ajute la conturarea unei percepţii despre iad. Trupul nu va mai fi acolo. Isus a folosit această ilustraţie pentru a ne putea forma o idee. Isus mai foloseşte imaginea focului. Nu am nici o idee cum va fi iadul, dar ştiu că am informaţia de care aveam nevoie legată de acest loc. Nu aş prea vrea să fiu acolo.

„Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor” Matei 8,12

Iată alte două ilustraţii legate de iad. Când ai o durere îngrozitoare strângi din dinţi puternic. Poţi chiar să-ţi sfarmi dinţii. Sunt situaţii în care durerea fiind prea mare e recomandat să muşti o bucată de pânză pentru a-ţi proteja dinţii.. Durerea va fi mare. Biblia vorbeşte de asemenea despre întuneric. Vei simţi aşadar durere. Îţi vei aminti tot ce ai făcut în această viaţă. Memoria îţi va arăta de câte ori ai avut de ales şi de câte ori ai optat pentru rău. Ne e greu să înţelegem cum e în iad. Biblia dă doar câteva exemple pentru a descrie ce e acolo. Diavolul va avea grijă să nu vâ gândiţi prea des la iad. Nu va umple autostrăzile cu bannere uriaşe în care să descrie iadul în toată urâţenia lui. „Vă invităm să alegeţi această opţiune groaznică! Sunteţi aşteptaţi aici! Se merită!” Diavolul, în plus, nu va dori să simţim că trebuie să luăm nişte decizii. Vrea să credem că avem mereu destul de mult timp la dispoziţie pentru asta. Vrea să credem că suntem ok cu orice, oricând, să nu ne îngrijorăm, să ne culcăm liniştiţi, să fim căldicei. Nu trebuie să facem nimic în plus. E suficient cum sunt. Credeţi că Dumnezeu vrea vreodată să credem asta? Nu. De fapt, El spune mereu să avem grijă, spune că trebuie să lucrăm pentru salvare, că putem fi mereu mai buni decât suntem acum. Diavolul îţi spune că eşti grozav în păcat, spune că eşti minunat în anumite clipe, clipe în care îţi fură mântuirea. Şi mai mult decât orice, diavolul e acolo mereu să ne „ajute” să subevaluăm Crucea. Da, a murit, dar a murit pentru toată lumea. Stai linişit, nu a fost ceva care să aibă legătură cu tine. Are legătură cu alţii, cu oamenii răi, tu eşti ok faţă de mulţi alţii, nu te îngrijora. Ei, şi ce? Da, Însuşi Fiul Lui Dumnezeu a murit. Fie cum zici tu, a murit pentru tine, dar asta nu înseamnă că tu ar trebui să faci ceva legat de asta. Dacă ajungem să gândim aşa diavolul a câştigat.Nu vrea deloc să vedem în Cruce ceva cu adevărat important. Să fie doar un obiect purtător de noroc, să fie doar un accesoriu cool, să fie doar două lemne, Dumnezeu nu vrea, însă, să uităm niciodată ce s-a întâmplat cu adevărat pe Golgota.

„Să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnica de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui” 2 Tesaloniceni 1,8-9

Ce provocare avem? Să-L cunoaştem. Poate dacă stai de vorbă cu mai mulţi oamenii vei afla că sunt şanse ca, potrivit unora Dumnezeu să fie negru, sau, potrivit altora, asiatic, pentru că sunt atât de mulţi asiatici. Opiniile noastre pot crea mii de chipuri ale lui Dumnezeu. Dar El nu vrea să fie cunoscut potrivit părerilor noastre. Vrea să-L cunoaştem aşa cum s-a prezentat, prin Biblie. Vrea, de asemenea, să-I fim dedicaţi. Dacă decidem să nu urmăm una din poruncile lui Dumnezeu se poate spune despre noi că suntem nişte persoane care îi urmăm poruncile? Dacă soţia te întreabă dacă îi eşti credincios crezi că ar fi încântată de un răspuns gen, îţi sunt credincios în proporţie de 99%? Poţi să-I spui lui Dumnezeu că tu Îl asculţi îm proporţie mare, dar că de 1% alegi să i te opui, să nu te pocăieşti de un lucru pe care îl faci repetat? Bibila e clară, Dumnezeu spune că nu te poate ierta dacă i te opui, chiar şi 1%. Ascultă de Evanghelii!

„Să ne bucurăm, să ne înveselim şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat.” (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor) Apoi mi-a zis: „Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!” Apoi mi-a zis: „Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!” Apocalipsa 19,7-9

Raiul e descris ca o zi de nuntă. Aţi avut o zi de nuntă? Probabil aţi simţit-o ca fiind cea mai fericită zi din viaţă. Ca mire ai stat şi ţi-ai aşteptat mireasa cu sufletul la gură. Dumnezeu e aşa cu noi. Ne aşteaptă cum îşi aşteaptă un mire mireasa. Vei merge către El, în braţele Lui şi te vei bucura de relaţia cu El o veşnicie.

„Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate” Apocalipsa 21,1-5

Nu va mai fi nici ţipăt, nici durere, doar tu şi Dumnezeu. El ne-a pregătit ceva mult mai bun decât orice altceva am visat noi vreodată. Dar cel mai bun lucru în Rai va fi că Îl vom vedea pe Dumnezeu faţă în faţă. Cum va fi oare să fim alături de El tot timpul? Ce alegi tu între Rai şi Iad? Contează ce alegi. Păcatele te pot opri să ajungi în Rai. Chiar dacă eşti creştin păcatele te fac să pierzi acest bilet spre Paradis.

“Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află” Matei 7,13-14

Mergeţi pe calea ce strâmtă! Trebuie să luăm o decizie. Zi de zi luăm decizii. Lucruri mărunte, cum ne îmbrăcăm, unde mergem. Acestea sunt decizii mici, însă putem decide ceva care va dura veşnic. A-L urma pe Dumnezeu este cea mai importantă decizie pe care o putem lua şi e, de asemenea, o decizie pe care trebuie să o luăm zi de zi.

Anunțuri

3 gânduri despre „Vesnicia s-a născut

  1. Multumesc pentru ca dai mai departe Cuvantul prin toate mijloacele pe care le ai la indemana, folosind darurile pe care ti le-a dat Dumnezeu :).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s