Grijile pentru mâine care ne înghit ziua de azi

Mii de îngrijorări ne pot zdruncina credinţa. Au făcut asta în trecut. O fac şi în prezent, o vor face şi în viitor. Ne îngrijorăm. Oamenii se îngrijorau în timpul lui Isus, se îngrijorează mult şi astăzi. Vor face acelaşi lucru şi peste ani. Multe se schimbă cu anii, dar nu şi natura umană.

„De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?” Matei 6,25

Ca în multe alte locuri din Scriptură Isus nu oferă un simplu sfat în acest caz pe care să decidem ulterior dacă îl vom respecta sau nu. E o poruncă. El spune: Nu vă îngrijoraţi! Ar trebui poate să luăm asta mai în serios. De fiecare dată când începem să ne îngrijorăm suntem cuceriţi de tentaţia de a lua problema în mâinile noastre şi de a o rezolva singuri. Spunem „Doamne, am încredere în Tine, dar Tu acum nu faci nimic legat de problema asta, aşa că o sa fac tot posibilul să o rezolv eu”. Astfel, devenim proprii noştri „dumnezei” în viaţa noastră. „Mulţumesc mult, Doamne, dar o oră ia-ţi liber, mă ocup eu de tot ce e în viaţa mea!”

Gândiţi-vă la un copil care vine spre tatăl său! „Tati, ştii de ceva timp mă îngrijorez foarte mult. Slujba ta e cam nesigură. Dacă o să o pierzi?” Copiii nu fac asta. Ei sunt relaxaţi. Nu se gândesc la problemele astea pentru că e altcineva acolo pe care l-au însărcinat să se gândească la aceste lucruri. Şi noi avem pe altcineva care se îngrijorează de viaţa noastră. Avem de la El multe promisiuni. Cunoaştem destul de bine ce ne spune El. „Rămâneţi alături de Mine şi Eu vă voi fi aproape. Dacă Mă iubeşti îţi sunt alături!” E cel mai bun tată din lume care ştie nu doar ce vrei ci toate lucrurile de care ai cu adevărat nevoie.

„Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi” Matei 6,7-8

Înainte de a veni la El cu ceva El ştie de ce ai nevoie. E cel mai bun instructor în acelaşi timp. Ştie lucrurile de care ai nevoie pentru a creşte, pentru a progresa. De atât de multe ori uităm asta, uităm că El e lângă noi, uităm ce ne promite. Nu putem să-L vedem, dar e lângă noi.

„Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?” Matei 6,26

Dumnezeu e în spatele lucrurilor. Hrăneşte păsările. Uneori folosindu-se de noi. Aşa vrea să ne poarte şi nouă de grijă. Îngrijorările te împiedică să-I dai ce ai mai bun lui Dumnezeu şi celor din jurul tău pentru că în acele momente nu eşti concentrat decât pe tine. Te-ai gândit vreodată că pentru Dumnezeu eşti cel mai valoros lucru? Nu există nimic mai mult, mai mare în ochii lui Dumnezeu pe pământ decât noi. Suntem aşa cum e un copil pentru părintele său.

„Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?” Matei 6,27

La viaţa noastră nu putem adăuga nimic. Uneori tragem poate să-i mai lipim o oră. Îngrijorările nu, nu ne lungesc viaţa. Ba chiar o scurtează aşa cum ne scurtează şi unghiile pe care ni le roadem în acele momente.  https://cuvintecareconteaza.wordpress.com/2010/05/07/o-zi-de-munca/

„Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu va va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?” Matei 6,28-30

Solomon a fost probabil unul dintre cei mai bogaţi oameni din istorie. Un om care îşi dorea să arate frumos. Şi arăta astfel. Dar Isus spune, că, în toată splendoarea sa, frumuseţea lui Solomon nici nu se compară cu cea a unui crin.

Dacă ai mîncare în frigider, acoperiş deasupra capului şi haine pe tine, eşti mai norocos decât 75% din oamenii de pe planetă. Dacă ai bani în bancă, deja eşti parte dintr-o categorie de aproximativ 8% din populaţia globului. Dacă eşti sănătos eşti mai binecuvântat decât milioane de oameni care mor zilnic suferind de diverse boli. Dacă ai putut ajunge la biserică fără să vii pe drum tremurând de teama altor oameni, de frica că vei fi arestat, beneficiezi deja de un lucru de care trei miliarde de oameni nu beneficiază. Dacă părinţii tăi sunt în viaţă şi sunt încă căsătoriţi chiar eşti o adevărată raritate. Avem foarte multe, dar ne uităm mereu spre ce nu avem. Cu lucrurile acestea pe care le avem ne-am obişnuit în timp, încât nu mai putem să le apreciem. Vrem mai mult decât avem. Vrem mai mult decât avem nevoie. Vedem doar un punct din lume, doar un copac din pădure. Şi ne uităm doar la cei ce au mai mult decât noi, la ce au alţii şi nouă ne lipseşte. Ne uităm atât de mult la asta încât nici nu mai vedem pe cei ce nu au o mulţime din lucrurile pe care noi le avem.

„Nu vă îngrijoraţi, dar, zicând: „Ce vom mânca?” sau: „Ce vom bea?” sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele” Matei 6,31-32

Isus ştie cum stăm cu îngrijorările. Ne spune doar STOP. Poate vei spune că totul e doar o teorie, că e uşor să spui nu te îngrijora atunci când ai o slujbă, dar că nu e la fel atunci când o pierzi. Ne spunem că dacă suntem într-o perioadă în care ne e greu să ne încredem în El avem dreptul de a ne îngrijora. Ne dezlipim privirea de la cer, de la Dumnezeu exact atunci când ar trebui să mergem mai mult la El, să-L luăm de mână şi să-i spunem: „Niciodată nu Te-aş părăsi. Dacă stau cu Tine ştiu că Ţie îţi va păsa”. Moise a condus circa trei milioane de persoane din Egipt înspre Canaan. Gândiţi-vă ce înseamnă să hrăneşti o asemenea populaţie! E nevoie de aproximativ 1.500 de tone de hrană zilnic. Acest popor a stat 40 de ani în pustie. Dumnezeu i-a hrănit zi de zi. Au muncit ei, au câştigat bani, au plătit mesele? Erau în deşert. Nu aveau apă. Aveau însă animale. Era nevoie zilnic de zeci de milioane de litri de apă pentru această mulţime. Nu ştim cum s-a îngrijit Dumnezeu de asta, dar a făcut-o. E treaba Lui. Care e treaba noastră? Să mâncăm, să mulţumim şi să plecăm.

Ne îngrijorăm de lucruri pe care nici nu avem cum să le schimbăm de cele mai multe ori. Ar trebui să stăm jos, să ne relaxăm şi să ne bucurăm de tot ce ne dă Dumnezeu. Trei milioane de oameni au trecut prin Marea Roşie acum câteva mii de ani. Nu a fost o despărţitură în apă cât să încapă un şir mic de câte două persoane. Dacă ar fi fost aşa şi astăzi ar mai trece iudei pe acolo până s-ar termina acest număr. Dumnezeu a făcut în mare o spărtură uriaşă. Asta a făcut El şi asta face în continuare. Lui îi pasă cu adevărat de tine. Crezi asta? Vezi cum te comporţi mâine la lucru! Ăsta va fi adevăratul test pentru tine.

„Cautaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei” Matei 6,33-34

Dacă te îngrijorezi de tot ce s-ar putea întâmpla mâine pierzi toate binecuvântările de azi. Să planifici pentru viitor şi să te îngrijorezi pentru viitor sunt două lucruri diferite. Ştiţi asta, aţi trecut prin ambele stări. Căutaţi întâi Împărăţia! Caută întâi voia Lui şi apoi ia o decizie! Lasă-te condus de Isus! Ascultă întâi de orice de Cuvântul Lui! Dă-I Lui gloria, vorbeşte despre El! Totul să fie despre El în viaţa ta, asta înseamnă să-L cauţi pe El mai întâi. Poţi trăi, însă, şi altfel. Îţi spui în inimă: „Am o slujbă, o familie. Îmi împart atent timpul să dau la locul de muncă tot ce pot, familiei cât mai mult şi ce mai rămâne Îi voi da şi lui Dumnezeu” Asta înseamnă să ne căutăm mai întâi pe noi. Pe El, de rest.

„Pe când era pe drum, cu ucenicii Săi, Isus a intrat într-un sat. Şi o femeie, numită Marta, L-a primit în casa ei. Ea avea o soră numită Maria, care s-a asezat jos la picioarele Domnului şi asculta cuvintele Lui. Marta era împărţită cu multă slujire, a venit repede la El şi I-a zis: „Doamne, nu-Ţi pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i, dar, să-mi ajute.” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua” Luca 10,38-42

Marta făcea multe lucruri bune. Era ocupată. Credea că face lucrurile cele mai importante. Putem şi noi să fim ocupaţi cu multe lucruri bune de felul lor şi să ne spunem că făcând aceasta Îl punem pe Dumnezeu pe primul loc. Însă, atunci când începem să ne îngrijorăm despre ce facem e deja ceva rău. Maria a stat jos şi L-a ascultat pe Isus. Era concentrată doar pe El. Isus spune că acesta era cel mai bun lucru pe care îl putea face. De multe ori, însă, devenim ca Marta. Facem fapte bune, dar ajungem să fim prinşi în probleme iscate din lucruri materiale, haine, mâncare, loc de muncă, casă. Şi uităm de El. Uităm că ne vorbeşte. Isus e păstorul care te protejează, care te ghidează, dat e doar păstorul celor care Îi îngăduie asta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s