Învaţă-ne să ne rugăm!

„Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Căci oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate i se deschide. Cine este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe? Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor ce I le cer! Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, făceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Prorocii. Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află. Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte” Matei 7,7-20

Prima parte din acest pasaj conţine trei verbe: cereţi, căutaţi, bateţi. Vorbesc despre trei poziţii pe cate trebuie să le avem ca şi creştini. Nu cerem atunci când avem. Ca să ceri trebuie să nu ai, să-ţi lipsească. Isus vorbeşte despre „cei săraci în duh”. Sărăcia noastră şi dorinţa de a ne umple cu Duhul, cu Cuvântul lui Dumnezeu e esenţială. Dacă nu suntem săraci în duh ci plini de cunoştinţele noastre nu avem cum să mai primim. Cereţi şi vi se va da! Acest verset are şi alte pasaje corespondente care îl completează.

„Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da” Ioan 15,7

A doua parte a acestui pasaj conţine exact aceeaşi idee. Dar începe cu un „dacă”. Poţi cere orice, dar înainte de a cere să ne uităm la acest „dacă”, pentru că altfel degeaba cerem. Nu putem merge în faţa Lui să cerem dacă noi nu credem profund că ne va da. Când ne rugăm fiecare dintre noi credem că Dumnezeu ne aude, dar dacă ne aude înseamnă, în acelaşi timp că ne va şi da, iar dacă ne va da vom primi.

Este o poveste legată de doi fermieri, amândoi temători de Dumnezeu. Fiecare dintre ei se rugau să vină ploaia. Era primăvară, iar cultura avea mare nevoie de o ploaie. Unul dintre fermieri după ce-şi termina rugăciunea ieşea în câmp şi-şi pregătea terenul luând în considerare venirea ploii, împlinirea rugăciunii sale. Desţelenise ogorul, crease şanţuri, drumuri de acces pietruite. Ploaia a venit în cele din urmă. O ploaie bogată, numai bună pentru câmp. Cel care s-a pregătit pentru împlinirea rugăciunii a avut o recoltă foarte bogată în acel an. Celălalt fermier doar a aşteptat. A cules potrivit atitudinii lui.

Foarte important în legătură cu cererile noastre faţă de Dumnezeu este şi voinţa noastră. E interesant de văzut ce e de fapt voinţa. Definiţia din Dicţionarul Explicativ al Limbii Române poate fi utilă în acest sens. Astfel voinţa  este o funcţie psihică caracterizată prin orientarea conştientă a omului spre realizarea unor scopuri şi prin efortul depus pentru atingerea lor. Este de asemenea o trăsătură de caracter manifestată prin decizie fermă şi perseverenţă în învingerea piedicilor, greutăţilor, încurcăturilor de orice fel. Mai simplu ceea ce hotărăşte cineva; scop, ţel, ţintă. Dacă alături de cerere în rugăciunile noastre punem şi voinţa în a ne pregăti pentru lucrurile cerute, practic înseamnă a merge spre împlinirea acestor lucruri. Degeaba ceri bogăţie şi aştepţi în cămăruţa ta să zboare un bilet câştigător de loterie. Când mă şi pregătesc pentru a folosi toate oportunităţile oferite lucrurile cerute devin realitate. Dacă nu fac asta, dacă mă rog fără credinţă mă mint atât pe mine cât şi pe El. Ca să ceri trebuie să realizezi că nu ai, ca să cauţi trebuie să admiţi că nu ai găsit, iar ca să baţi trebuie să recunoşti că eşti afară. Trebuie să admitem că nu avem, că suntem în căutare şi că suntem afară, acesta fiind motivul pentru care batem la uşă.

„Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi, dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut” 1 Ioan 5,14-15

Atunci când cerem ceva de la Dumnezeu trebuie să fim convinşi că lucrurile sunt în puterea noastră şi trebuie să fim gata să le folosim. Aş putea cere de exemplu Domnului să fiu într-o grădină frumoasă alături de El şi totuşi să trăiesc într-un pustiu arid. Oare sunt în situaţia de a nu fi primit ceea ce am cerut? Cred că nu, mai degrabă pentru a primi lucrurile pe care i le-am cerut lui Dumnezeu ar trebui să încep prin a-mi face sufletul meu o grădină, trebuie desţelenit, arat. Trebuie să lucrez în aşteptarea hotărârii Lui. Dacă doar aştept nu pot şti niciodată care este voia lui Dumnezeu pentru mine în legătură cu o anumită cerere a mea. Uneori suntem în situaţia de a ne teme. Ne întrebă, dar oare Dumnezeu chiar ne ascultă? Este pe recepţie când mă rog eu? Sunt eu pentru El o problemă atât de importantă căreia El să-i dea atenţie? Iată ce spune Biblia:

„Cine este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe? Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor ce I le cer!” Matei 7,9-11

Da, suntem extrem de importanţi pentru El. Mai importanţi decât e un copil pentru părinţii săi. L-a dat pe Fiul Său ca noi să ne putem uita unul la altul ca la nişte fraţi şi să-L putem vedea pe Isus. Nu există mântuire decât prin El. El este cel care se îngrijeşte de noi.

„Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Prorocii”, Matei 7,12

Aici avem practic o afirmaţie pozitivă. Tot ce voiţi să vi se facă FACEŢI! Este preferată uneori doar forma negativă. Ce nu vrei să ţi se facă nu fă nici tu. Dar e o mare diferenţă între aceste două formulări. Eu vreau ca cineva să se roage pentru mine, mi-e greu. Iată, trebuie să încep prin a mă ruga eu pentru alţii, pentru cel care vreau să se roage pentru mine. Mi-ar plăcea ca oamenii să-mi acorde mai mult credit. Cred că ar trebui să încep şi eu prin a le acorda mai mult credit celor din jurul meu. Coniţia este ca eu să fac, eu să fiu drept, fără a fi afectat de felul în care este celălalt. Dacă eu constat că alţii sunt nedrepţi în jurul meu nu am deloc dreptul să fiu la fel. Eu fac ceea ce aş vrea să.mi facă alţii mie.

„Aţi auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.” Dar Eu vă spun: să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Oricui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două. Celui ce-ţi cere dă-i; şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine. Aţi auzit că s-a zis: „Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmasul tău.” Dar Eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să rasară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit” Matei 5,38-48

Frumos de citit, dar greu de făcut. Toate aceste lucruri par împotriva firii noastre. Asta înseamnă ca tot ceea ce ai vrea să-ţi facă altul fă-i tu. Faceţi-le oamenilor la fel cum aţi vrea să vi se facă vouă nu cum credeţi căm ar trebui să li se facă. Ni se cere în primul rând nouă să facem, nu altora.

Mai departe Isus ne vorbeşte despre uşa la care batem.

„Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află” Matei 7,13-14

Sunt două porţi şi două căi către aceste porţi. După ce am ales una dintre porţi urmează o cale pe care o avem de străbătut. Este esenţial să vedem clar cum suntem ca să ştim ulterior ce să cerem, la ce uşă să batem, pe ce drum să căutăm. În permanenţă suntem în căutarea porţii. Şi găsim poarta doar urmând o anumită cale. Cea care duce la viaţă e calea îngustă. E o cale care ne cere să renunţăm la satisfacţiile lumii acesteia. O cale care ne cere să ne ferim de orice tip de excese. Nu e păcat să mănânci ci e păcat să te îmbuibi, nu să bei ci să te îmbeţi, nu să fii cu soţia ta ci să curveşti.
Poarta care duce la viaţă e una care are silueta lui Isus. Dacă nu suntem ca El nu încăpem pe ea. Şi această corespondenţă este legată de ceea ce e în inimile noastre.

Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte” Matei 7,15-20

Să ne uităm la noi! Cum suntem? Ce roade dăm? Ce fel de prooroci suntem? Cum suntem pe dinăuntru?

„Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânari. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji. Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat” 1 Corinteni 9,24-27

Pavel e cel care spune asta. Asta spune după toate bătăliile duse pentru Hristos. E un pericol extraordinare acesta ca eu să nu fac ceea ce le spune altora că ar fi bine să fie făcut. Pericolul de a vorbi altora despre ce e bine şi ca noi să nu facem nimic din tot ce spunem. Aşa devenim învăţători, prooroci mincinoşi, falşi. Uneori ajungem chiar atât de departe că nici nu mai putem avea noţiunea cî e o distanţă enormă dintre ce facem şi ce spunem.

„Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic” 1 Corinteni 13,1-3

Tot Pavel e cel care spune asta. Că fără dragoste orice din ce am face nu înseamnă nimic. Să vedem în ceilalţi ceea ce am vrea să vedem în noi. Să vedem în ceilalţi în primul rând dragostea lui Hristos. Evreei se uitau în acea vreme la farisei ca la nişte modele de comportament, ca la nişte oameni care împlinesc şi iubesc Legea. Isus spune să fim mai mult decât ei, spune că nimeni nu se poate mântui singur, dar că la Dumnezeu totul e cu putinţă.

Pavel spune că e foarte atent la el pentru a nu fi lepădat. Cât de atenţi suntem noi la noi înşine? Multe lucruri din Biblie sunt practic nişte avertismente. Ar fi atît de bine să ţinem cont de ele! E foarte uşor să ne amăgim că suntem neprihăniţi. Din momentul în care care ne gândim la asta cred că alunecăm şi începem să fim în păcat.

Anunțuri

2 gânduri despre „Învaţă-ne să ne rugăm!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s