Înecarea lui Narcis

Am fost foarte mândru. În liceu ajunsesem la ideea că sunt mai deştept decât oricine. Am ajuns să cred că sunt prea deştept pentru ca în universul meu să mai încapă şi Dumnezeu. Am crezut că sunt prea deştept ca să alerg după nimicuri gen faimă, bani. După am ajuns să cred că sunt un bivol care nu poate fi oprit de nimic atunci când îşi propune ceva. Am avut victorii. Fiecare are. Eu credeam că doar eu. Victoriile importante erau doar în curtea mea. Mi-am făcut în minte un plan. Să ajung acolo. Am ajuns. Nu era prea sus. Dar pentru mine era suficient. Suficient să cred că sunt singur.

Nu ştiu câţi au mai trecut prin asta. Perioade în care îşi descoperă potenţele. În care observă că înţeleg mai bine decât alţii unele lucruri, în care văd că doar ei pot face anumite lucruri, în care descoperă că dau interpretări unice unor evenimente, fapte. Apoi nu ştiu câţi au mai fost ca mine, să se îmbete cu victorii şi să meargă printre oameni încărcat de aceste trofee, uitându-se doar la ele, nemaiştiind să se uite la oameni.Mie mi s-a întâmplat.

Sunt zile în care văd că evoluţia asta a mea se încadrează într-un trend. E ok, e la modă. Aţi stat vreodată să analizaţi mesajele din jur? Câte dintre ele îţi spun „apreciază-te! Remarcă-te! Impune-te! Învinge!”? S-a săpat prin toată înţelepciunea Orientului, s-a scormonit printre toate cărţile lumii ca să ni se vorbească de cât de importanţi suntem noi înşine şi tot ce e în noi. Suntem direcţionaţi către noi, către frumuseţea noastră, îndemnaţi să ne îndrăgostim de noi înşine. Am fost aşadar în ton cu moda. Mamă, cât de îndrăgostit eram de mine însumi! Aţi ajuns vreodată în puncte de genul acesta? Sunteţi pe drum? Mai citiţi câteva secrete zilele astea?

Cât timp am fost îndrăgosti până peste cap de mine însumi nu mi-a păsat de Dumnezeu deloc. Percepusem cumva că plictiseala vine la pachet cu povestea asta de dragoste şi că în farmacii nu există ceva să mă vindece. Da. Vorbesc pompos, filosofic. Sper că aţi trecut sau treceţi prin aşa ceva şi ce spun aici pare mai simplu astfel. Deci eşti în starea în care, frate, îmi pasă de mine în primul rând că nimănui nu o să-i pese de mine dacă nu fac eu asta. Apoi eşti tare, pe bune acum, câte chestii nu ai tu şi nimeni din jurul tău nu le are? Ăsta se cheamă respect de sine. Dă-i încolo de fraieri care nu pot înţelege! Şi apoi, deştept/deşteaptă fiind ai realizat ceva în viaţă nu ca alţii care u sunt deloc ca tine. Ei, de genul ăsta de om vorbesc. Recunoaşteţi ceva în voi? Ar ajuta pentru descifrarea celeilalte părţi din text.

O să descriu nişte stări în care ajunsesem având elementele enumerate în dotare. Fumam. Multişor. Ca orice fumător mă izbeam de texte gen, o să trăieşti mai puţin. Ştiţi ce? Mă amuzau teribil. Şi ce dacă o să trăiesc mai puţin? Parcă aş pierde cine ştie ce eveniment. Asta e. Cred că multe din lucrurile pe care le făceam aveau aşa o tentă din asta autodistructivă, gen, dă-l încolo de corp, un hârb, cât o mai ţine o mai ţine, cât nu, asta e, atât a putut, dar să ştiu măcar că l-am turat cât am putut.

Ăsta e un lucru. Trecem la al doilea. Aveam o colegă. Voia să ajungă mare jurnalist. A dat săraca tot ce a putut. După cursuri în facultate o găseai la bibliotecă. Mai studia ceva în plus. Vorbea cu jurnalişti, visa. Eu eram deştept şi atât. La şcoală luam note mai bune ca ea. V-am spus doar că păream deştept. După facultate la mine veniseră victoriile. La ea uşile închise. A fost dată afară de prin vreo zece redacţii cred. Era o idealistă, se adapta mai greu. Acum e în Spania. Mult timp, chiar dacă mi-a fost şi cred că-i mai este o prietenă bună am privit-o ca pe o fraieră, o creaţie atât de inferioară mie. Era ca şi cum descoperisem că eu sunt un Mercedes şi ea un Trabant. O să las descrisă aici doar atitudinea asta a mea. Sunt sigur că acum căutaţi pietre să aruncaţi în mine. Voi aveţi Trabante în viaţa voastră?

Al treilea lucru. Viaţa mi-a turnat în cale nişte oameni care mă iubesc mult. Mă bucură atât dragostea lor! Mă răsfăţ în asta ca un motan la soare. Le povestesc oamenilor ăstora toate clipele grele prin care trec. Sunt mereu acolo, mă ascultă, mă sună, dar simt un gol. Zilele astea cineva mi-a arătat că am un domeniu în care sunt pur şi simplu impotent. Universul ăla care se învârte doar în jurul meu. Acel cineva care mi-a arătat asta mă îndemnase să-mi amintesc când am chemat pe cineva din cei ce mă iubesc să nu le spun despre mine, să-i întreb doar despre ei. Da, veţi spune că şi noi suntem importanţi, că m-am comportat normal. Ei, da, dar oamenii din viaţa mea au zile grele. Credeţi că le ştiu? Credeţi că dacă sap adânc în mine îmi pasă de ele? Îmi pasă însă enorm de mine. Am ajuns să-mi urăsc colegul de cameră pentru că nu e suficient de atent la nevoile mele. Uneori dacă intru trist în casă nu mă întreabă ce am păţit. Joacă jocuri şi-mi vine să arunc calculatorul ăla. Ei, sigur şi voi aveţi epsioade de genul Normale, nu? Uite că nu. Niciodată nu l-am întrebat pe colegul de apartament cu ce se luptă, unde îi e greu. A fost o zi în care mi-a spus că are nevoie să fie ascultat. Câte zile or fi fost în care nu a spus nimic. Şi aşa dupa un text kilometric mă apropii de sfârşit. Co o concluzie pe care aş fi vrut-o în frunte. Sau în inimă. Acum cred în Dumnzeu. E ceva recent. În apogeul dragostei de mine însumi nu credeam deloc. Ce m-a izbit enorm acum doi ani a fost cât de înţelepte sunt unele lucruri din Biblie în ciuda unui înveliş care le poate face să pară simple de tot. O să las aici două lucruri care m-au pus serios pe gânduri. Au legătură cu multe din gândurile înșirate aici.

 „Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?” 1 Corinteni 4,7

 „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora” Filipeni 2,3-4

V-am mai spus că mi se pare o carte foarte bună Biblia?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s