Şobolanii

E vară. Pe malul lacului Balaton, în pragul unei terase un grup de tineri negociază dur. Ţopăie agitaţi. Sunt plecaţi de acasă de ceva timp. Vor ca vara asta să fie una nebunească despre care să poată povesti iar şi iar la următoarele chefuri, să adauge fiecare dintre ei detalii pe care toţi ceilalţi le-au uitat. Vor să fie eroi. Să transforme dezmăţul în stil de viaţă. Măcar pentru o vară. Patronul terasei le propune un job de vis. Pot lucra la bucătărie, pe terasă, pentru fiecare dintre ei se găseşte câte ceva. Patronului îi convine de minune. Îi plăteşte puţin. Nu de bani sunt ei motivaţi. Tocmai s-a ales cu nişte angajaţi mulţumiţi să doarmă în magazia şubredă din spate, să mănânce câte ceva la restaurant şi să ia pentru munca lor doar cât să le ajungă de o beţie studenţească. E dimineaţă. Unul dintre tineri se întoarce în magazie. A băut extraordinar de mult. O fi întrecut vreun record. E întuneric. Nu-i mai pasă unde o să doarmă. Aproximează că a ajuns în mijlocul camerei şi se trânteşte jos. Nu e chiar atât de dură podeaua asta cum ar fi părut. Ba, la cât a băut, e chiar confortabilă. Deodată simte o muşcătură de picior. Sau asta bănuieşte. Din cauza beţiei o fi exagerând. Oricum capul e atât de greu încât varianta cea mai dificilă în acest moment ar fi să se ridice şi să vadă despre ce e vorba. Urmează o altă muşcătură. Parcă încă una. Încep să devină agasante. Se forţează să se ridice, găseşte după eforturi uriaşe întrerupătorul. Aprinde becul. În jur zeci de şobolani. Ei muşcaseră. Se sperie puţin, dar nu suficient pentru a-i dispărea durerea de cap şi senzaţia că ar vrea să doarmă întruna. Şobolanii sunt speriaţi de lumină. Se ascund fiecare pe unde pot. Genial. Sunt şobolani, dar a găsit şi soluţia de a le veni de hac. Lasă lumina aprinsă şi se trânteşte iar în mijlocul podelei. A doua zi e întreg. Două trei cicatrici de la muşcăturile pe întuneric. Nimic în plus. Cei din bar fac haz de el când le povesteşte. „E o magazie cu alimente. La ce te aşteptai? Fireşte că ştim de şobolani. Unora chiar le-am dat şi nume.”

La fel ca aceşti şobolani acţionează şi păcatele. Cât timp ne furişăm cu ele, ne ascundem pe după colţuri, închidem orice lumină ca alţii să nu ne vadă suntem muşcaţi de ele. Putem fi mâncaţi cu totul. Dar atunci când aducem lumină în mijlocul lor fug cu tot cu povara pe care ne-o puneau pe umeri. Isus e lumina. În acelaşi timp putem să le aducem şi pe ele la lumină, iar puterea lor dispare. Nu mai au acelaşi efect asupra noastră. Nu mai muşcă. Caută să se furişeze aşteptând să lăsăm iar întunericul peste ele, să ne prefacem că nu există.

„Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii. Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr. Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le. Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns. Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la iveală este lumina. De aceea zice: „Deşteaptă-te tu care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina” Efeseni 5,8-14

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s