Fondul Tigarilor Nearse

Lucrurile astea nu se vor întâmpla. Dar, totuși, dacă…

Gândiți-vă la o țară! Să-i zicem România! Haideți să visăm ceva pentru ea! Haideți să visăm un an în care țara asta, România, va fi campioană în lupta cu bolile. Să ne imaginăm un an în care în România imediat ce bolile ar apărea în casa omului, poporul acesta ar da una-două cu ele de pământ! Râdeți? Vă e greu să intrați în visul acesta? Haideți că vă voi conduce o parte din drum. După puteți continua voi.

Se făcea că în România se vine o propunere legislativă ciudată. Propunerea e ulterior aprobată. În câteva zile devine lege. Un parlamentar ciudat a propus ceva poporului. Respectiv, crearea unui fond special destinat transformării sănătății fără a presupune nici un fel de sacrificiu din partea nimănui. Ba din contră, transformarea acestui domeniu, SĂNĂTATE, urma să înceapă tocmai printr-un tratament. Despre ce e vorba? Parlamentarul acesta a propus ca de mâine nimeni să nu mai fumeze. E doar o propunere. Transformarea în realitate doar a acestei idei ar fi putut crește considerabil nivelul de sănătate din această țărișoară. Dar parlamentarul acesta nu s-a oprit aici. A propus ca toți cei care fumează să înceteze să arunce acei bani pe fâșicuri de hârtii înțesate cu iarbă. Să folosească acești bani pentru a crea cel mai performant sistem de sănătate din lume.

Suntem încă în vis. Fiind așadar în acest tărâm populația acesti țări s-a gândit serios la acest lucru. Erau cu toții foarte atrași de ideea că țara lor ar putea deveni un centru medical mondial. Deja vedeau rândurile imense de turiști elvețieni veniți să se trateze în Berceni, în Cârța sau Lehliu. Hai să ne pierdem de tot în vis! Hai să ne imaginăm că lucrul acesta e pus în parctică. Pentru un an de zile. Doar atât. Parlamentarul acesta nu a vrut să intre în istorie ca omul cel mai sadic posibil. Propunerea sa viza un proiect de un an. Așadar, ia ființă Fondul Țigărilor Nearse. A doua zi fumătorii se îndreaptă alene spre chioșcuri. „Bună dimineața! Kent aveți? Ei dacă aveți, păsrați-vi-l, dar spuneți-mi doar cât costă. 12 lei? Super, voiam să știu cât să merg să depun în Fondul Țigărilor Nearse. Astăzi e o zi plină. Cred că aș fi fumat două pachete. O să pun 24 de lei”. Ei, și tot așa făceau toți fumătorii. Doar suntem în vise, nu? Zilele treceau și fumătorii realizau că pot alerga, că aerul curat e drăguț, că dormitoarele au o frumusețe aparte și neafumate, că hainele sunt mai plăcute la purtat neîmpuțite. Trecu anul și iată că toți fumătorii, vreo 5 milioane din țara asta, România, făcuseră lucrul acesta ciudățel. Au plătit țigări pe care nu le-au fumat niciodată. Au continuat să plătească, dar nu au mai continuat să folosească brichetele.

După un an, în țărișoara aceasta se petrecu un adevărat miracol. Într-o dimineață același parlamentar din povestea noastră apăru pe la televizoare tăind panglica unei clădiri ultramoderne. Era un spital modern care necesitase niște investiții substanțiale. E drept, avea de toate. Românii doar auziseră despre astfel de spitale. Spitalul la inaugurarea căruia se aciuiase parlamentarul costase 20 de milioane de euro. Scump. Marea surpriză consta în faptul că edificarea acestui spital reprezentase un prim pas în cheltuirea sumelor din Fondul Țigărilor Nearse. A urmat un iureș investițional. S-a ajuns ca fiecare oraș să aibă o astfel de unitate spitalicească. Investițiile totale au ajuns undeva la 2 miliarde de euro. În ultimii zeci de ani nu mai fuseseră acordate asemenea fonduri Medicinii. Sunteți curioși câți bani acumulase acest Fond? Ei, ceva peste 3 miliarde. Cam de atâți bani se fuma anual în țara aceasta numită România. S-au construit 100 de spitale de ultima generație precum cel inaugurat de parlamentar. În plus, pentru un an de zile Guvernul s-a angajat ca din economiile acestui Fond să plătească distribuitorilor farmaceutici toate medicamentele furnizate populației. Toți mergeau la farmacii și nu scoteau nici un ban din buzunar. Statul plătea pentru ei. Până la sfârșitul anului ajunsese să cheltuie în acest sens puțin peste 600 de milioane de euro. Cam de atâți bani se cumpărau medicamente în țărișoara aceasta. Parlamentarul visător a mai decis ca statul să meargă și să plătească toate care erau necesare pentru cei bolnavi de cancer. Cam 400 de milioane de euro. Cam pe asta s-au dus banii din Fondul Țigărilor Nearse. Efectul? România a devenit o capitală globală în ceea ce privește tratamentele medicale. Iar numărul „fumătorilor” care au uitat sau n-au știut nicicând să aprindă țigara a crescut substanțial.

Continuați voi visul de aici!

Anunțuri

4 gânduri despre „Fondul Tigarilor Nearse

    1. Sa visam putem. Dumnezeu visează lucrurile astea pentru noi. Ma gandeam asa cum ar fi daca toti oamenii ar decide la un moment dat sa nu mai faca un pacat. Sa inlocuiasca poate acel lucru cu ceva bun. Chestii din astea simple, gen sa nu mai injure. O saptamana sa spunem. Si de cate ori le vine sa injure sa sune pe cineva si sa spuna lucruri gen „te iubesc” sau „imi pare rau”. Visez la asta pentru ca ma gandesc cat de usor e sa dam vina pe Dumnezeu pentru tot ce e rau si sa ne autojustificam pe noi insine. Eu nu as gresi, Dumnezeu, cu siguranta, da. Legat de textul asta un prieten spunea ca un an e foarte mult si intreba care ar fi totusi efectele daca toti romanii ar alege o singura zi: Ziua Nefumatului. O zi in care sa puna banii pe care ii dau in medie pe tigari intr-un fond. S-ar strange peste 8 milioane de euro. Suficient totusi pentru un spital privat ceva mai slab dotat, dar mai bun decat cateva zeci din Romania.

  1. oamenii au fost mereu impartiti in doua tabere. raul si binele sunt realitati. tot ce calculam, trebuie calculat cu luciditate. Apocalipsa in felul in care e scrisa in Biblie nu cred ca a fost dorinta expresa a lui Dumnezeu. s-a scris acolo doar realitatea…

    1. Tu din ce tabara crezi ca faci parte? Imi place mult capitolul 3 din Romani. Raul si binele sunt realitati. Dar nu cred ca exista tabere. Cred ca fiecare dintre noi suntem rai. Nu cred deloc ca sunt atat de bun si ca-i fac un serviciu lui Dumnezeu oferindu-i compania mea.Stiu cat de rau sunt. Stiu cat urasc, stiu o mica parte din tot raul din mine. Stiu cata nevoie am de El. Stiu cat de importanta e moartea Fiului Sau. Nu stiu ce presedinte amierican avea o Biblie din care smulsese toate paginile care il provocau, care nu-i conveneau. Si spunea totusi ca Biblia e atat de minunata. Evident, in formatul aprobat de el. Asa suntem si noi de atat de multe ori. Credem ca Evanghelia lui Ioan a fost dorinta expresa a lui Dumnezeu. In cazul asta Apocalipsa nu e o greseala. Iarta-ma, nu stiu daca am inteles bine ce ai vrut sa spui. Da, acolo e descrisa realitatea. Eu cred asta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s