Imaginează-ţi că ai fost unul dintre ei!

fragment din Thomas A. Jones, „No one like Him”

Imaginează-ţi că ai fost unul dintre ei! Tocmai ţi-ai petrecut trei ani din viaţă alături de cineva. Nu ai mai cunoscut pe nimeni aşa ca El. Niciodată nu te-ai mai simţit atât de iubit şi de apreciat de cineva aşa cum te-ai simţit cât timp ai stat lângă El. Şi ,cu toate astea, sunt lucruri pe care El le-a spus şi pe care încă nu le înţelegi.

Au fost perioade în care erai atât de sigur că El e Mesia cel promis, dar după au fost diverse situaţii în care El făcea lucruri pur şi simplu nebuneşti. Nu a fost niciodată interesat să-i adune pe evrei şi împreună să îndepărteze stăpânirea romană. Au fost mai degrabă preocupat să dea în vileag lucruri legate de modul de viaţă al evreilor. Aşa e că totul era cu totul altfel decât te-ai fi aşteptat?

Spre sfârşit evenimentele au început să se deruleze cu iuţeală, iar emoţiile tale erau purtate în toate direcţiile ca într-un carusel. A început prin nişte discuţii halucinante despre suferinţă şi despre moarte. Şi cu toate acestea, după ce El a vorbit despre lucrurile astea, a fost întâmpinat ca un rege asigurându-I-se o recepţie plină de veselie atunci când a intrat călare în Ierusalim. Dar, în perioada aceea atmosfera a devenit din ce în ce mai sumbră. Conflictele Sale cu liderii religioşi ai vremii s-au intensificat. Masa de Paşte pe care tocmai ai mâncat-o cu El în urmă cu câteva zile a fost una dintre cele mai ciudate experienţe ale tale. El părea să aibă toate lucrurile sub control, dar tu şi amicii tăi apostoli nu puteaţi înţelege nimic din acele lucruri ciudate pe care vi le spusese. Îndreptându-vă spre un loc în care să vă petreceţi noaptea v-a spus că veţi cădea şi Petru, cel care părea liderul grupului vostru mic, va nega că-L cunoaşte de trei ori, înainte ca acea noapte să ia sfârşit. Apăsaţi de confuzie, cei trei care-i erau cei mai apropiaţi au tot adormit de câteva ori la locul în care mersese pentru rugăciune.

Şi deodată, au apărut soldaţi cu arme. El fusese ridicat. Tu şi toţi ceilalţi eraţi buimăciţi. Aţi fugit. V-aţi ascuns. Încercaţi să gândiţi, să înţelegeţi. Aţi încercat să vă rugaţi. Probabil aţi şi plâns. Vă veneau din când în când veşti care vă informau că a fost judecat şi condamnat la moarte. Cum de a fost posibil ca toate aceste lcururi să se întâmple? Ce a făcut El în definitiv care să fi fost atât de rău? Probabil ai şi apucat să asculţi ţipetele mulţimii în timp ce El îşi căra lemnul crucii către locul de execuţie. Eraţi prea înspăimântaţi ca să vă aventuraţi şi să faceţi ceva. Auziserăţi că femeile au rămas alături de El şi că Ioan tocmai se întorsese. O combinaţie de frică, nesiguranţă şi umilinţă parcă te-au paralizat. Ce însemnau toate lucrurile astea? Cum de s-a ajuns la asta? Ce ne rămâne nouă de făcut acum?

Ziua următoare a venit. Era Sabatul. În mod normal, ai fi fost cu Isus la serviciul din sinagogă, dar acum tu şi ceilalţi nici măcar nu îndrăzneaţi să ieşiţi din casă. A fost cea mai lungă zi de Sabat din viaţa voastră. La apusul oarelui Sabatul a luat sfârşit. Ai adormit atât de tensionat în acea noapte. Ţi-ai început ziua dimineaţă alături de ceilalţi într-o tăcere de speriat. Nimeni nu părea să ştie ce să spună, ce să facă. S-a spus că nişte femei au găsit mormântul din care trupul lui Isus fusese luat. Aveai un sentiment vag că trebuie să faci ceva, dar erai atât de înmărmurit că nu puteai acţiona.

Deodată, liniştea a fost spartă de vocile entuziaste ale Mariei Magdalena, ale Ioanei, Mariei, mama lui Iacov şi a celorlalte cu ele. Puteai prinde doar frânturi din ce spuneau. „Piatra a fost mişcată”. „Corpul a dispărut”. „Doi oameni”. „Haine strălucitoare”. „Nu e aici”. „A înviat a treia zi”. Tu şi ceilalţi cu care eşti sunteţi prea inteligenţi pentru a le crede pe aceste femei naive. Tot ce aţi auzit aţi respins ca fiind un nonsens. Dar, adevărul era, că în ciuda concluziei voastre, curiozitatea fiecăruia a fost aţâţată. Petru şi Ioan au luat decizia de a merge într-i vizită la mormânt pentru a lămuri lucrurile. Pentru că habat n-aveai ce să faci în continuare cu viaţa ta, ai fost de acord să fugi şi să rătăceşti printr-un sta, Emaus cu un altul din grupul amicilor tăi. Înainte ca acea zi să se încheie viaţa ta s-a schimbat pentru totdeauna.

Mărturia „nedemnă de încredere” a femeilor s-a dovedit a fi un adevăr. A înviat. Prietenul vostru Toma lipsise în momntul în care El vi se arătase, dar în momentul în care i-a văzut rănile lăsate de cuie, a crezut. Lucrul ăsta nu l-a ajutat doar pe Toma ci şi pe voi. Voi eraţi cei care L-au văzut pentru prima dată, dar aveaţi nevoie de mai mult şi mai mult şi, din fericire, L-aţi văzut iar şi iar. Iată care era lucrul cu adevărat uimitor: în ciuda tuturor eşecurilor voastre şi confuziei voastre şi a trădării voastre El încă vă zâmbea şi vă povestea despre cum veţi fi folosiţi în Împărăţia Lui. Iar voi credeaţi în El.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s