O idee din conferinta Dare to Dream Again de la Budapesta.
Odata cu trecerea varstei ingropam cat mai mult copilul din noi. Cand eram copii ne exprimam sentimentele. Ne era frica, plangeam, racneam, faceam ceva. Acum credem ca e o rusine sa plangem. Ingropam copilul.
Cand eram mici visam. Visam lucruri marete. Ajungeam la stele, ne implicam in proiecte marete. Crescand am ajuns sa credem ca putem face mult mai putin. Visam mai putin si facem mai putin.
Dincolo de asta ramane o poveste superba in Biblie. Isus spune ca doar daca vom reusi sa fim cum sunt copiii vom reusi sa intram in Imparatia propovaduita de El. Se refera la copilul ala pe care ne chinuim sa-l ingropam. Copilul care plange cand il doare si viseaza cu ochii deschisi.
Ce-ar fi sa nu mai fim atat de rai cu acest copil? Poate gresim ingropandu-l atat. Pana la urma oamenii care viseaza lucruri mari ca niste copii fac lucruri mari ca oameni maturi. Cei care indraznesc sa planga ca niste copii cand ii doare au de multe ori in inima pacea pe care o are un copil.
cuvinte 
Pace ,s-a deschis o platforma crestina similara cu FB,
ne-ar face placere sa va avem pe platforma cu blogul
dumneavoastra,cu intrebarile si raspunsurile dumneavoastra .
.platforma aceasta este creata pentru toti crestinii toate blogurile crestine
site urile crestine si orice altceva ce ajuta pe crestin pe cale
..ne-ar face placere sa ne vizita si poate chiar sa ne impartasiti ideile ,
experienta de viata cu Dumnezeu
pentru folosul celor care sunt mai noi pe calea credintei
va asteptam si va multumim anticipat daca credeti ca aceasta
platforma este utila va rugam sa o recomandati si prietenilor
dumneavoastra https://strangergod.com/index